Duminica însângerată (1905)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Duminica însângerată (în limba rusă:Кровавое воскресенье) a fost un incident petrecut pe 22 ianuarie 1905 (9 ianuarie conform calendarului iulian folosit la acea vreme în Imperiul Rus), în timpul căruia demonstranţii paşnici, neînarmaţi, care doreau să înmâneze o petiţie ţarului Nicolae al II-lea au fost împuşcaţi de gărzile imperiale în Sankt Peterburg. Marşul fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe ştatele de plată ale Ohranei – poliţia secretă ţaristă. Evenimentele din duminică însângerată au reprezentat o greşeală grosolană a Ohranei, având uriaşe repercusiuni asupra regimului ţarist. În ciuda consecinţelor acestei acţiuni, tarul nu a fost niciodată considerat răspunzător pentru aceste evenimente, la vremea protestului nefiind în capitală.
Preotul Gheorghi Gapon a fost fondatorul Uniunii muncitorilor din fabricile şi uzinele ruseşti, o organizaţie înfiintată şi sponsorizată de poliţie, gândită să abată nemulţumirile populaţiei de la activităţile revoluţionare. La sfârşitul lunii decembrie, a izbucnit o mişcare grevistă la Uzinele Putilov. Greve de sprijin au izbucnit şi în alte fabrici, ridicând numărul protestatarilor la aproape 80.000 de oameni. Până pe 8 ianuarie, oraşul ajunsese să fie lipsit de electricitate şi de ziare. Toate zonele publice fuseseră declarate închise. Părintele Gapon a organizat o procesiune paşnică a muncitorilor către Palatul de Iarnă, cu scopul declarat de a înmâna o petiţie ţarului în acea duminică. Deşi fusese prevenit să nu înceapă deplasarea, el nu a ţinut cont de avertismente. Au fost aduse trupe care au înconjurat Palatul şi au ocupat şi alte puncte de importanţă strategică din oraş. Ţarul, indiferent la evenimentele care se precipitau în oraş, a părăsit capitala pe 8 ianuarie îndreptându-se către Ţarskoe Selo.
În duminica hotărâtă, muncitorii grevişti şi familiile lor s-au adunat în şase puncte ale oraşului. Protestatarii, cu icoane în mâini, cântând imnuri religioase, s-au îndreptat către Palatul de Iarnă, fără să fie împiedicaţi de poliţie. Demonstranţii au plasat femeile şi copii în mod deliberat în fruntea coloanelor pentru a preveni atacul militarilor. Pichetele militare amplasate lângă Palat au tras mai multe focuri de avertisment, după care au tras direct în mulţime. Gapon a fost împuşcat în apropiere de Poarta Narva. Aproximativ 40 de persoane din preajma lui au fost ucise, dar părintele a fost doar rănit.
Numărul exact al victimelor nu este cunoscut. Oficialii guvernului au declarat că au fost ucişi 96 de demonstranţi şi alţi 333 au fost răniţi. Sursele antiguvernamentale pretindeau că au fost peste 4.000 de morţi. Surse neutre au apreciat că au existat aproximativ 1.000 de răniţi şi morţi, atât datorită tirului militarilor cât şi datorită busculadei stârnite de panica celor care au încercat să se salveze cu fuga. Ţarul Nicolae al II-lea a descris evenimentele ca „dureroase”. Zvonurile despre incident s-au răspândit în tot oraşul, izbucnind revolte şi jafuri. Organizaţia lui Gapon a fost desfiinţată, iar părintele a părăsit rapid ţara. S-a reîntors în octombrie, când a fost asasinat de Organizaţia Combatantă a partidului eserilor, fiind învinuit de colaborare cu poliţia secretă.
Mulţi istorici apreciază că evenimetele Duminicii însângerate au fost scânteia care a declanşat revoluţia rusă din 1905.
