De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Populaţia Bosniei-Herţegovina este formată din slavi sudici, vorbitori ai limbii cunoscute până la destrămarea Republicii Socialiste federative Iugoslavia drept sârbo-croată. Structura populaţiei acestei ţări, divizată în trei grupuri etnico-religioase este unică în Europa şi înţelegerea sa şi a evoluţiei este necesară pentru înţelegerea istoriei ţării.

Cuprins 1 Istoric 1.1 Pâna în 1910 1.2 Perioada interbelică 1.3 După al doilea război mondial 2 Situaţia după 1992 3 Bibliografie

[modifică] Istoric

[modifică] Pâna în 1910

Slavii sudici s-au stabilit pe teritoriul de azi al statului bosniac începând cu secolul VII. Slavii din Bosnia au adoptat creştinismul în mod treptat, procesul fiind probabil finalizat în secolul X d.Chr.

Faptul că Bosnia s-a aflat pe linia de demarcaţie dintre catolicism şi ortodoxie a influenţat istoria acestei ţări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herţegovina populaţia era divizată între catolici şi ortodocşi. În această perioada se formează şi biserica bosniacă, formaţiune considerată eretică atât de către catolici cât şi de ortodocşi. Divizarea religioasă şi lipsa de atenţie a celor două biserici creştine faţă de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părţi a populaţiei slave în secolele XV-XVI, ceea ce a fost determinant pentru demografia Bosniei.

Pentru perioada otomană nu există date referitoare la componenţa etnică a Bosniei, însă toate cercetările sunt de acord ca majoritatea populaţiei era musulmană în secolul XVI (deşi marja de apreciere este foarte largă, între 50 şi 80%). Proporţia musulmanilor a diminuat semnificativ dupa secolul XVI, probabil în special datorită participării la războaiele contra Austriei şi Veneţiei (creştinii serveau în număr mic în armata otomană).

Populaţia creştină a continuat să reprezinte o proporţie semnificativă a provinciei. Catolicii au fost prezenţi în mod tradiţional în Herţegovina occidentală (regiunea de la vest de oraşul Mostar) şi în centrul Bosniei, iar ortodocşii au avut o prezenţă semnificativă pe tot teritoriul Bosniei. În perioada otomană în Bosnia s-au aşezat şi comunităţi de evrei sefarzi (în special în oraşe). Procesul de creare a comunităţilor religioase (deşi vorbind aceeaşi limbă) a marcat istoria Bosniei-Herţegovina până în prezent.

Primele recensăminte sunt organizate după intrarea Bosniei-Herţegovina în componenţa Austro-Ungariei. Între 1879 şi 1910, autorităţile Dublei Monarhii organizează patru recensăminte. Aceste recensăminte solicitau respondenţilor să declare confesiunea religioasă; la recensământul din 1910 s-a solicitat şi declararea limbii materne: sârbo-croată sau alta. Primul recensământ indică faptul că pe teritoriul Bosniei - Herţegovina (actualul teritoriu a statului), trăiau 1.158.164 de persoane. Dintre acestea 42,88% erau ortodocşi (altfel spus sârbi), 38,75% musulmani, 18,08% catolici (croaţi). 0,31% aparţineau altor confesiuni (în special evrei).

Ultimul recensământ organizat de austrieci în anul 1910, arată că populaţia crescuse semnificativ, la 1.898.044 locuitori, din care 43,49% ortodocşi, 32,25% musulmani, 22,87% catolici şi 1,39% alţii.

Se observă scăderea accentuată a populaţiei musulmane, cauzată de emigrări masive spre Imperiul otoman, creşterea semnificativă a populaţiei catolice, determinată de sosirea unui mare număr de croaţi din Dalmaţia şi Croaţia, precum şi a unui număr mai redus de italieni sau germani catolici şi creşterea mai redusă a ortodocşilor, datorată sporului natural şi unui număr redus de imigranţi din Muntenegru sau din regiunea Novi Pazar (cunoscută în prezent sub numele de Sandjak).

Trebuie subliniat că, în perioada stăpânirii austro-ungare, populaţiile creştine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocşii) şi croaţii (catolicii), în ciuda încercărilor administraţiei de a promova ideea unei identităţi bosniace. Această auto-identificare persistă până în prezent, deşi în timpul comunismului s-a încercat promovarea identităţii "iugoslave", iar administraţia internaţională instituită după acordul de la Dayton sau autorităţile centrale de la Sarajevo au încercat să resuscite ideea unei identităţi bosniace.

[modifică] Perioada interbelică

În perioada interbelică Bosnia-Herţegovina a făcut parte din Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, denumit începând din 1929, Regatul Iugoslaviei.

În aceasă perioadă s-au organizat două recensăminte, în 1921 şi 1931. Datele acestor recensăminte indică o tendinţă de creştere a populaţiei şi de menţinere în linii mari a proporţiilor între grupurile etnice. Analiza datelor este complicată de faptul că, alături de religie, la ambele recensăminte a figurat şi rubrica etnie, însă la recensamântul din 1921 exista rubrica "sârbi şi croaţi", iar majoritatea musulmanilor s-au înscris la rubrica "alţii nedecişi şi alţii". În 1931 existau rubrica "iugoslav" şi "alţii".

În aceste condiţii, structura etnică poate fi dedusă din examinarea componenţei populaţiei din punct de vedere religios.

În anul 1921 în Bosnia-Herţegovina trăiau 1.890.440 persoane, din care 43,87% ortodocşi, 31,07% musulmani, 23,48% catolici şi 1,58% alţii.

În 1931 rezultatele indică 2.323.555 locuitori, din care 44,25% ortodocşi, 30,90% musulmani, 23,58% catolici şi 1,27% alţii.

Se observă creşterea numărului populaţiei şi a proporţiei ortodocşilor şi catolicilor, în ciuda migrării masive, fie spre alte regiuni ale Regatului Iugoslaviei, fie în străinătate.

[modifică] După al doilea război mondial

În perioada statului comunist iugoslav între 1948 şi 1991 au fost organizate şase recensăminte în Bosnia-Herţegovina (1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991). Compararea lor este dificilă, deoarece în toată această perioadă religia a figurat ca rubrică doar la recensământul din 1948, iar rubrica etnicitate a fluctuat în funcţie de comandamentele politice ale momentului recensământului.

Astfel, la recensământul din 1948 apare rubrica "musulmani indecişi" (dar mulţi musulmani s-au declarat sârbi sau croaţi de religie musulmană), la cel din 1953 "iugoslavi indecişi", la cel din 1961 "musulmani ca grup etnic", iar începând din 1971 "musulman" ca popor iugoslav.

Pentru înţelegerea modificărilor structurii etnice trebuie reamintit faptul că, între 1941-1945, Bosnia - Herţegovina a făcut parte din Statul Independent Croat (NDH) şi a fost principalul teatru de luptă din iugoslavia în timpul celui de-al doilea război mondial. Drept rezultat un mare număr de sârbi a părăsit Bosnia, migrând spre Muntenegru sau Serbia şi un mare număr de sârbi şi evrei a căzut victimă autorităţilor Statului Indepndent Croat. După război, un mic număr de sârbi s-a întors în Bosnia, devastată de război. Comparativ cu sârbii, pierderile celorlalte grupuri etnice au fost mult mai reduse.

Recensământul din 1948

Conform acestuia, în Bosnia-Herţegovina trăiau 2.565.277 persoane. Dintre acestea: 1.136.116 erau sârbi (inclusiv 71.125 de sârbi de confesiune musulmană), reprezentând 44,4% din populaţie republicii. 788.403 "musulmani indecişi", reprezentau 30,3% din populaţie, iar 614.123 persoane s-au declarat croaţi (inclusiv 24.914 croaţi de religie musulmană), reprezentând 23,9% din populaţie.

Recensământul din 1953

Conform recensământului din 1953 (la care religia nu a mai fost recensată), în Bosnia Herţegovina trăiau 2.847.790 persoane din care s-au declarat sârbi 1.264.372 (44,4%), "iugoslavi nedecişi" 891.800 (31,3%), croaţi 654.229 (22,9%). Majoritatea musulmanilor s-au edclarat "iugoslavi nedecişi".

Recensământul din 1961

Este primul recensământ la care se admite declararea ca "musulman în sens etnic". De asemenea, la acest recensământ s-a permis pentru prima oară declararea ca "iugoslav".

Rezultatele sunt 3.277.948 locuitori din care sârbi 1.406.057 (42,89%), musulmani 842.248 (25,69%), croaţi 711.665 (21,71%), iugoslavi 275.883 (8,41%).

Deoarece nu a figurat rubrica "religie", este greu de estimat care era proporţia musulmanilor în grupul "iugoslavilor", deşi mulţi autori consideră că majoritatea celor care s-au declarat iugoslavi aparţineau comunităţii musulmane.

Recensământul din 1961 este important deoarece este ultimul în care sârbii apar ca deţinând majoritatea relativă în republică. Se observă de altfel o scădere a proporţiei sârbilor şi a croaţilor în structura populaţiei, fenomen care va continua începând din 1961.

Recensământul din 1971

Acesta are loc după recunoaşterea musulmanilor drept "popor constitutiv" al Iugoslaviei.

Rezultatele sunt: 3.746.111 persoane din care sârbi 1.393.148 (37,12%), musulmani 1.482.430 (39,57%), croaţi 772.491 (20,62%), iugoslavi 43.796 (1,16%).

Se observă scăderea masivă a proporţiei sârbilor şi faptul că, pentru prima oară din 1879, musulmanii reprezintă grupul etnic cel mai numeros. Proporţia croaţilor scade uşor, dar numărul lor creşte pentru ultima oară, atingând nivelul maxim. Din acest moment, proporţia croaţilor va scădea, inclusiv în cifre absolute.

Modificarea proporţiilor etnice este atribuită emigrării masive a sârbilor şi creşterii natalităţii populaţiei musulmane.

Recensământul din 1981

Rubricile rămân aceleaşi ca la recensământul precedent.

Rezultate: 4.124.008 locuitori, din care 1.629.924 musulmani (39,52%), 1.320.644 sârbi (32,02%), croaţi 758.136 (18,38%), iugoslavi 326.280 (7,91%).

Tendinţa observată la precedentul recensământ se menţine: musulmanii cresc numeric, deşi proporţia rămâne relativ aceeaşi, iar sârbii şi croaţii scad, atât numeric cât şi ca proporţie. Numărul iugoslavilor creşte semnificativ, legat probabil de urbanizarea accentuată şi de creşterea căsătoriilor mixte. Recensământul este efectuat imediat după moartea lui Tito, la finalul unei perioade de creştere economică susţinută. Din acest moment, în Iugoslavia începe o perioadă de criză economică (deşi standardele de viaţă sunt cele mai ridicate din statele socialiste) şi politică (apar germenii destrămării Federaţiei), care va culmina cu războaiele din anii '90, cauzate de secesiunea Croaţiei şi Bosniei-Herţegovina.

Recensământul din 1991

Este ultimul recensământ din Bosnia-Herţegovina efectuat până în prezent (2006). Rezultatele sunt: 4.394.574 locuitori din care musulmani 1.905.829 (43,36%), sârbi 1.369.258 (31,15%), croaţi 755.895 (17,2%), iugoslavi 239.845 (5,45%).

Tendinţele observate anterior se amplifică, musulmanii au aproape aceeaşi proporţie în populaţia Bosniei-Herţegovina ca sârbii în 1948, iar sârbii şi croaţii continuă să scadă atât numeric cât şi ca proporţie. Scade, de asemenea, numărul şi proporţia iugoslavilor, în contextul în care războiul din Croaţia arăta că destrămarea Federaţiei era ireversibilă.

[modifică] Situaţia după 1992

Războiul din 1992-1995 a avut ca rezultat deplasarea a 2 milioane de cetăţeni ai Bosniei-Herţegovina (deveniţi refugiaţi în afara ţării sau persoane deplasate în interior) şi 100.000 de civili şi militari ucişi.

După 1995, prin acordul de la Dayton s-a instituit pacea însă ţara continuă să fie divizată pe baze etnice. Având în vedere reticenţa multor sârbi şi croaţi în a accepta abandonarea garanţiilor acordate grupurilor etnice, în special de teamă că o astfel de stuaţie ar fi în avantajul musulmanilor (care au o rată a natalităţii mai mare), situaţia pare să continue astfel, cel puţin pe termen mediu.

În aceste condiţii este greu de prevăzut că un recensământ va fi organizat în curând. Estimarea Agenţiei Centrale de Investigaţii (CIA) din anul 2000 dă următoarea componenţă etnică: 4 milioane de locuitori din care 48% ar fi bosniaci, 37% sârbi, 14,3% croaţi iar 0,6% din populaţie aparţine altor grupuri etnice (în special romi). Cu toate acestea, evaluarea este deja depăşită astfel că până în momentul unui nou recensământ, ultimele date oficiale sunt cele din 1991.

[modifică] Bibliografie

Misha Glenny: "The Balkans: Nationalism, War & the Great Powers, 1804-1999", ed. Penguin, 2001

Noel Malcolm: "A Short History of Bosnia", ed. Pan Books, 2002

	Bosnia şi Herţegovina
	Istorie • Politică • Subdiviziuni • Geografie • Economie • Demografie • Cultură • Turism • Steag • Portal • Imagini din Bosnia şi Herţegovina