Botezul adulţilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Botezul adulţilor (numit şi botez nou-testamental sau credobaptism, de la cuvântul latinesc ’’credo’’, care înseamnă „cred”) este ritualul creştin al botezului aplicat adulţilor şi copiilor care au făcut o declaraţie a credinţei lor personale în Isus Cristos ca mântuitor, prin contrast cu pedobaptismul, de la grecescul ’’paido’’, însemnând copil, prin care sunt botezaţi copiii cât mai aproape de naştere.
Cuprins |
[modifică] Practică
Botezul adulţilor este administrat numai persoanelor care au trecut de vârsta responsabilităţii, îndeobşte considerată a se afla între 8 şi 12 ani, deşi diferenţe în practica denominaţională (şi în dezvoltarea psihică a copiilor) pot stabili o vârstă mai mică sau mai mare. Multe persoane cu dificultăţi mentale nu ajung însă niciodată la această vârstă. Uneori pastorul sau comitetul bisericii evaluează capacitatea de înţelegere şi convingerea credinciosului prin interviuri personale. În Biserica Menonită, cei care doresc să fie botezaţi de obicei se află la mijlocul adolescenţei sau sunt mai în vârstă; în alte denominaţiuni, botezaţii pot fi mai tineri. În zonele în care cei care practică botezul adulţilor formează majoritatea fizică sau culturală, ritualul poate funcţiona ca un rit de trecere, prin care copilul primeşte statutul de adult.
Candidaţii la botez urmează, în general, un program de cateheză, înţelegerea şi acordul intelectual fiind condiţii importante ale botezului.
Multe denominaţii care practică botezul adulţilor specifică şi modalitatea de botez, preferând în general imersiunea (prin care botezatul este scufundat complet sub suprafaţa apei) în locul afuziunii (prin care botezatul este stropit cu apă sau i se toarnă apă de deasupra).
În unele denominaţii, botezul la vârstă adultă este o precondiţie pentru membralitate deplină. Aşa se întâmplă în cazul celor mai multe biserici cu guvernământ congregaţional.
Persoanele care doresc să devină parte a bisericii trebuie să treacă prin botezul la vârstă adultă în acea biserică locală sau în alta al cărei botez este considerat valid de biserica locală. În mod tipic, bisericile locale validează botezul unei alte biserici dacă tradiţia aceleia este similară în credinţă şi practică ori, dacă nu, în cazul în care persoana a fost botezată (iarăşi, în general prin scufundare) ulterior convertirii.
[modifică] Comparaţie cu tradiţia liturgică
Unii autori sugerează că botezul adulţilor combină două ritualuri din bisericile liturgice (Biserica Catolică, Ortodoxă şi Anglicană): confirmarea şi botezul copiilor.
Într-o biserică liturgică, se susţine de obicei că botezul (copiilor) este un ritual de iniţiere, ceea ce este şi un botez al adulţilor. Botezul copiilor diferă de botezul adulţilor prin faptul că botezatul nu face pentru sine însuşi o mărturisire de credinţă. Tradiţiile liturgice transferă acest aspect al vieţii creştine confirmării, în care cel deja botezat îşi asumă public responsabilităţile legământului său prin botez şi îşi face propria mărturisire de credinţă (de obicei în cuvintele Crezului apostolic).
[modifică] Teologie: argumente şi contraargumente
Botezul adulţilor este considerat uneori ca neavând un efect salvific, fiind însă o exprimare publică a credinţei, reprezentând simbolic experienţa conştientă de convertire a botezatului. Credobaptiştii spun că harul mântuitor şi membralitatea într-o biserică sunt daruri ale lui Dumnezeu numai prin credinţa recipientului şi nu pot fi oferite sau transferate de la un credincios la o altă persoană (cum ar fi de la părinte la copil) prin sacramente precum botezul sau prin rugăciune. Ei susţin, de asemenea, că indivizii nu sunt socotiţi etern responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor până nu ating o vârstă a responsabilităţii morale şi raţionale.
Un argument teologic standard împotriva botezului numai la vârstă adultă este că face eficacitatea sacramentului dependentă de înţelegerea botezatului, adică de ceea ce botezatul cunoaşte. Aceasta ar veni în contradicţie cu libertatea lui Dumnezeu de a putea mântui pe cine doreşte.
O altă obiecţie spune că s-ar contrazice învăţătura potrivit căreia credinţa şi rugăciunile unei persoane pot beneficia altcuiva, mai ales în cazurile în care candidatul la botez nu are capacitatea intelectuală de a înţelege şi a-şi da asentimentul unui crez, aşa cum sunt copiii şi adulţii cu dificultăţi mentale.
Încă un contraargument susţine că familiile cu copii mici dintr-o congregaţie ar fi cuprinse din creştini şi necreştini, ceea ce nu reflectă credinţa şi experienţa reală a acelor familii sau a congregaţiei. Chiar în cercuri teologice în care răspunsul la chemarea lui Dumnezeu e considerat necesar pentru convertire (prin credinţă, pocăinţă şi rugăciune), botezul adulţilor e uneori clasificat ca o faptă bună şi nu ca un răspuns al credinţei.
[modifică] Denominaţiuni practicante
Botezul adulţilor este una dintre doctrinele specifice tradiţiilor baptistă şi anabaptistă şi celor înrudite teologic, printre acestea aflându-se şi bisericile restoraţioniste. Multe biserici asociate cu penticostalismul practică şi ele botezul adulţilor, deşi unele oferă şi botezul copiilor.
În Bisericile Sfinţeniei şi în multe biserici baptiste, ritualul cunoscut ca dedicarea sau binecuvântarea copiilor suplimentează sau înlocuieşte botezul copiilor. Totuşi, spre deosebire de botez, acest ritual se centrează pe părinţi, ei fiind cei care îşi închină copilul lui Dumnezeu şi promit să îl crească într-un cămin temător de Dumnezeu. Deşi dedicarea are loc la aceeaşi vârstă ca şi botezul copiilor, nu este considerată ca înlocuitoare acestuia şi nici salvifică.
Botezul adulţilor este prevalent în tradiţiile creştine care susţin că există o etapă a inocenţei de la naştere până la vârsta responsabilităţii. Credobaptismul e mai puţin prevalent în tradiţiile care susţin că păcatul originar e prezent de la naştere şi constituie o vină suficientă în ochii lui Dumnezeu pentru ca acel copil să fie condamnat dacă moare înainte de botez. Există şi tradiţii, ca acea reformată în cea mai mare parte a ei, care deşi susţin botezul copiilor, afirmă că Dumnezeu îi destinează cerului pe copiii care mor înainte de a putea fi botezaţi sau de a putea decide pentru ei înşişi botezul.
[modifică] Vezi şi
- Confirmare
- Botezul copiilor
