Alexandru Ivasiuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Ivasiuc (n. 1933 - d. 4 martie 1977) a fost un prozator şi romancier român contemporan, mort lângă blocul Scala, care s-a prăbuşit peste el la cutremurul din 4 martie 1977. Deşi era un intelectual cu vederi de stânga, a fost arestat şi a executat închisoare politică. După ieşirea din închisoare a fost reabilitat şi şi-a publicat toate romanele sale.

A publicat chiar înainte de 1965 o povestire, Timbrul, urmată apoi de alte texte beletristice, publicistice.

A ocupat de-a lungul timpului diverse funcţii director adjunct al editurii Cartea româneascà, director de studio cinematografic, secretar al Uniunii Scriitorilor; a fost funcţionar la Ambasada USA din Bucureşti.

A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice şi social-politice (Apa, Interval, Păsările, Cunoaşterea de noapte, Iluminări). Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul Pro domo. Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou şi un discurs despre putere şi ameninţările dictaturii.

[modifică] Interviu

Fragmentul următor este un extras dintr-un interviu luat autorului de Adrian Păunescu:

"Păsările a fost cartea mea cea mai discutată şi, în orice caz, cea mai citită: s-au vândut vreo treizeci de mii de exemplare. A avut ceea ce se cheamă succes de public, lucru de care sunt departe de a fi indiferent. Nu cred că e cartea mea cea mai bună. Unii, printre care şi prietena noastră Dana Dumitriu, preferă Cunoaştere de noapte. Un critic pe care îl preţuiesc, Liviu Petrescu, a ales Vestibul. Cele mai multe sufragii a întrunit Păsările. Ştiu însă doi oameni cărora le place foarte mult Interval, cartea care a avut cel mai mic succes de public. Este vorba de nevasta mea, Tita, şi de mine însumi. Cred că Interval este cartea care mă caracterizează cel mai bine. Ilie Chindriş, eroul romanului, mă reprezintă în mare măsură; apare la el una dintre trăsăturile mele dominante: o anumită tentaţie spre construcţia geometrică. Cine mă cunoaşte ştie că sunt un om total dominat de propriul temperament, dar visul meu intelectual şi compensatoriu este un vis de geometru. Aş fi vrut să mă nasc geometru. Aş fi vrut să trăiesc în mediul quasimonahal al ideilor pure, al adevărurilor univoce. Din nefericire, a trebuit să aflu că adevărurile sunt interpretabile; asta nu înseamnă că sunt false sau că toate interpretările sunt bune, dar există întotdeauna o multitudine de interpretări posibile. A trebuit, de asemeni, să-mi dau seama că la baza existenţei mele se află o contradicţie. Există visul meu de geometru şi există un temperament şi un mod de a fi care-l contrazic, în Interval, m-am războit cu consecinţele geometriei şi, de fapt, sunt acolo două personaje care mă reprezintă în egală măsură: nu numai Ilie Chindriş, ci şi Olga. Un vis al mişcării — şi un vis al rigorii şi al stabilităţii. Această contradicţie explică în mare măsură şi revoltele mele, şi biografia mea, şi lecturile mele."

[modifică] Romane

• Vestibul
• Interval
• Apa
• Păsările
• Cunoaşterea de noapte
• Iluminări
• Racul