Vsevolod Meyerhold
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vsevolod Emilevici Meyerhold (născut Karl Kazimir Theodor Meyerhold) (1874 - 1940) a fost un actor, teoretician şi director de teatru din Rusia.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi munca
Meyerhold s-a născut în Penza pe 28 ianuarie (stil vechi)/9 februarie (stil nou) 1874 în familia ruso-gemană a fabricantului de vinuri Emil Meyerhold. În 1895 a început să studieze ştiinţele juridice la Universitatea din Moscova, dar nu a reuşit să termina facultatea de drept niciodată. De ziua de naştere, când a împlinit 21 de ani, Meyerhold s-a convertit la ortodoxie şi a primit numele ortodox "Vsevolod". Ucenicia în arta dramatică şi-a început-o la Şcoala Filarmonică Dramatică din Moscova, avându-l ca profesor pe Vladimir Nemirovici-Dancenko, cofondator al Teatrului de Artă din MoscovaMoscow Art Theatre]], teatrul în care mai târziu Meyerhold a jucat ca actor.
După ce a părăsit Teatrul de Artă din Moscova în 1902, Meyerhold s-a implicat în mai multe proiecte teatrale, atât ca director, producător, cât şi ca actor. Numeroasele proiecte la care a participat au servit ca teren de experimentare şi de creaţie pentru noi metode de punere în scenă. Meyerhold a fost unul dintre cei mai fervenţi apărători ai simbolismului în teatru, în special în perioada în care a lucrat ca producător-şef al Teatrului Dramatic Vera Kommisarjevskaia, (1906 – 1907).
Meyerhold a continuat căutările pentru inovaţii teatrale între anii 1907 – 1917, când a lucrat la Teatrul Imperial din Sankt Peterburg, unde s-au jucat piese clasice în prezentări moderne, inovatoare şi unde s-au pus în scenă opere ale unor autori contemporani controversaţi precum Fiodor Sologub, Zinaida Gippius şi Alexandr Blok. În aceste piese el a încercat să readucă jocul actoricesc la tradiţiile Commediei dell'Arte, regândite pentru realitatea teatrală contemporană. Conceptele sale teoretice despre ‘teatrul condiţional’ au fost prezentante în cartea sa Despre teatru din 1913.
Revoluţia rusă din 1917 l-a transformat pe Meyerhold într-unul dintre cei mai entuziaşti activişti ai noului teatru sovietic. Meyerhold a intrat în rândurile Partidului Bolşevic, a căpătat posturi de conducere în consiliul teatral al guvernului sovietic, pentru ca mai apoi să-şi deschidă propriul teatru, care-i poartă numele până în zilele noastre. Meyerhold a înfruntat cu violenţă principiile formalismului teatral, pretinzând că acestea nu ar fi capabile să găsească tangenţe cu noile realităţi. Metodele de constructivism scenic ale lui Meyerhold au fost folosite în cele mai pline de succes piese ale timpului: Mistery-Bouffe de Vladimir Maiakovski, Le Cocu Magnifique de Fernand Crommelinck şi Moartea lui Tarelkin' de Alexandr Suhovo-Kobilin. Maiakovski a colaborat cu Meyerhold în mai multe rânduri şi se spune că Maiakovski ar fi scris în mod special pentru Meyerhold piesa de teatru Ploşniţa. Meyerhold a continuat să pună în scenă piesele lui Maiakovski chiar şi după sinuciderea acestuia. Actorii care erau distribuiţi în piesele regizate de Meyerhold jucau conform principiilor biomecanice, un sistem de pregăţire a actorilor care a fost mai târziu predat într-o şcoală specială de actorie fondată de artist.
Meyerhold a inspirat artiştii şi regizorii de film revoluţionari, aşa cum a fost Serghei Eizenştein, în ale cărui filme au jucat actori care lucrau în tradiţia meyerholdiană.
Metoda sa actoricească era diametral opusă metodei lui Constantin Stanislavski. Un exemplu al stilului său actoricesc poate fi văzut în filmele lui Eizenştein, în care a distribuit actori ţinând seama de înfăţişare. În filmul Loveşte!, în care sunt înfăţişate începuturile revoluţiei bolşevice, burghezii exploatatori sunt întotdeauna reprezentaţi de obezi care beau, mănâncă şi fumează, iar muncitorii sunt atletici şi bine proporţionaţi.
Meyerhold s-a opus cu hotărâre realismului socialist. La începutul deceniului al patrulea, când Stalin a luat poziţie împotriva artei de avangardă şi a experimentalismului, munca lui Meyerhold a fost proclamată antagonistă şi înstrăinată de poporul sovietic. Teatrul pe care l-a înfiinţat şi condus a fost închis în 1938, iar Meyerhold a fost arestat şi închis un an mai târziu. A fost torturat şi forţat să facă o mărturisire, pe care a retractat-o mai târziu în faţa judecătorilor. A fost condamnat la moarte prin împuşcare pe 1 februarie 1940. Data exactă a morţii sale nu se cunoaşte. Unele surse afirmă că a fost executat pe 2 februarie 1940. Meyerhold a fost total reabilitat postum în 1955.
[modifică] Vezi şi:
- Igor Iliinski
- Nicolai Ohlopkov
- Mihail Cehov
- Eevgheni Vahtangov
- Serghei Tretiakov
- Lista directorilor de teatru
[modifică] Bibliografie
În limba engleză:
[modifică] Texte avându-l ca autor pe Meyerhold
- Meyerhold on Theatre, traducere de Edward Braun, 1969. London: Methuen and New York: Hill and Wang.
- Meyerhold Speaks/Meyerhold Rehearses (Russian Theatre Archive), de V. Meyerhold, Alexander Gladkov şi Alma Law, Routledge, 1996
- Meyerhold at Work, Paul Schmidt, Applause Theatre Book Publishers, 1996
[modifică] Lucrări despre Meyerhold
- Vsevolod Meyerhold (Routledge Performance Practitioners Series), de Jonathan Pitches, Routledge, 2003
- Meyerhold: The art of conscious theater, de Marjorie L Hoover, University of Massachusetts Press, 1974 (biografie)
- Vsevolod Meyerhold (Directors in Perspective Series), de Robert Leach, Christopher Innes , Cambridge University Press, 1993
- Meyerhold’s Theatre of the Grotesque: Post-revolutionary Productions, 1920-32, de James M. Symons, 1971
- Meyerhold: A Revolution in Theatre, de Edward Braun, University of Iowa Press, 1998
- The Theatre of Meyerhold: Revolution and the Modern Stage de Edward Braun, 1995
- Stanislavsky and Meyerhold (Stage and Screen Studies, v. 3), de Robert Leach, Peter Lang, 2003
- Meyerhold the Director, de Konstantin Rudnitsky, Ardis, 1981
- Meyerhold, Eisenstein and Biomechanics: Actor Training in Revolutionary Russia de Alma H. Law, Mel Gordon, McFarland & co, 1995
- The Death of Meyerhold piesă de teatru deMark Jackson, prezentată în premieră la The Shotgun Players, Berkeley, CA, December 2003.
