Târgu Jiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Târgu Jiu


stemă	amplasare

Amplasare

45°02′02″N, 23°16′29″E

Ţară

România

Zona temperată

Depresiunea Târgu Jiu - Câmpu Mare

Atestare documentară

1406

Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])

97.591

Suprafaţă

102 km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

m n.m.

Localităţi suburbane

{{{componenţă}}}

Primar

Florin Cârciumaru

Sit web

ro Primăria oraşului Târgu Jiu

Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Târgu Jiu este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Gorj, Oltenia, România.

[modifică] Geografie

Localizare: Oraşul este aşezat în zona geografică a Subcarpaţilor Getici, în Depresiunea Târgu-Jiu - Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpaţii Gorjului la nord şi Dealul Bran, la sud, la confluenţa Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km. de la nord la sud şi 10 km. de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului.

Vecini:

Nord - comunele Stăneşti şi Turcineşti şi cu oraşul Bumbeşti-Jiu
Est - comunele Bălăneşti şi Scoarţa
Sud - comunele Dăneşti şi Drăguţeşti
Vest - Băleşti şi Leleşti

Clima: Este temperat continentală de deal, cu 190 de zile fără îngheţ, cu precipitaţii neuniform repartizate, cu vânt dominant dinspre nord, pe Valea Jiului. Temperatura aerului, variază în limite largi ca urmare a diferenţelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Târgu Jiu, în depresiune, de aproximativ 3° C pe munţii cu altitudini mijlocii şi de 0° C sau sub 0° C pe munţii înalţi.

[modifică] Istorie

Oraşul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate şi care în decursul timpului şi-a mutat albia de la Deluşorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafaţa administrativă a localităţii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafeţe cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.

Coloana Infinitului

Imagine dinspre Coloana Infinitului

Se intersectau aici importante artere de circulaţie care făceau legatura între Dunare, Transilvania şi Banat. În preajma sa staţionau unităţi militare romane, încartiruite în aşezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ştefulescu susţine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o staţiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a oraşului un mozaic, tiglă şi cărămizi romane, precum şi ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbeşti-Jiu.

Oraşul este menţionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar şi menţiuni ce indică o cristalizare a vieţii orăşeneşti. Oraşul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăşeneşti un jude şi mai mulţi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria oraşului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietăţii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-şi cumpere noi suprafeţe de pământuri.

În secolul al XVII-lea Târgu Jiul îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restrişte, pe unii domnitori ai ţării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 oraşul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab şi cele ale lui Leon Vodă Tomşa. În anul 1716, la Târgu Jiu şi Bengeşti au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizani ai turcilor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, oraşul este supus jafurilor unor bande turceşti, pasvangii la 1800, cârjalii şi adalăii la 1814-1815.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea oraşul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucureşti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găseşte elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susţine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padeşului. În anul revoluţionar 1848, locuitorii oraşului, în prezenţa reprezentanţilor guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşă, apărandu-şi cu vitejie căminurile".

Din rândul populaţiei gorjene s-a ridicat şi tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al oraşului, care şi-a dat viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc în timpul luptelor de la Mărăşeşti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum şi a celorlalţi eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuşi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.

[modifică] Stema municipiului Târgu Jiu

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1540 din 18 decembrie 2002 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 21 ianuarie 2003.

Descrierea stemei: Stema municipiului Târgu Jiu se compune dintr-un scut despicat în pal, având următoarea înfăţişare: În partea dreaptă şi în partea stângă se află un camp de argint cu lei, afrontaţi, de culoare naturală, armaţi şi cu limbile roşii, ţinând fiecare o spadă neagră. În centru, în camp albastru, este reprezentată Coloana infinitului, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din şapte turnuri crenelate.

Semnificaţia elementelor însumate: Leii sunt vechiul simbol al Olteniei, Valahia Mică, după cum o găsim în documentele medievale. Spada este simbolul vitejiei şi al consecvenţei locuitorilor de pe aceste meleaguri. Coloana infinitului este emblematică pentru municipiul Târgu Jiu, aceasta legându-şi numele de activitatea creatoare a lui Constantin Brâncuşi. Numărul turnurilor – şapte – atestă faptul că aşezarea este un centru urban, ridicat la rang de municipiu reşedinţă de judeţ.

[modifică] Organizare administrativă

Pe teritoriul municipiului Târgu Jiu (reşedinţă de judeţ a judeţului Gorj) sunt amplasate şi alte opt localităţi: Slobozia, Bârseşti, Polata, Ursaţi, Drăgoieni, Iezureni, Preajba Mare şi Romaneşti.

[modifică] Obiective turistice

Calea Eroilor şi Brâncuşi
Biserica Sf. Apostoli
Biserica Sf. Voievozi
Muzeul Judeţean
Muzeul de Artă
Teatrul "Elvira Godeanu"

[modifică] Calea Eroilor şi Brâncuşi

de Ştefan Pleşea

Opera sculptorului român a definit conceptele moderne ale formelor în sculptură, pictură şi design industrial. Constantin Brâncuşi s-a născut în Pestişani, Gorj, la 21 Februarie 1876, într-o familie de ţărani. A studiat arta în Craiova şi Bucureşti înainte de a merge la Paris în 1904, unde pentru scurt timp a fost asistentul lui Auguste Rodin. Lucrările timpurii ale lui Brâncuşi au fost influenţate de Rodin şi de impresionişti, dar după 1908 el şi-a dezvoltat stilul său personal.

Din 1916 a lucrat într-un studio, la început la nr.8 iar din 1928 la nr.11, pe strada Impasse Ronsin în arondismentul 15. În aceste studiouri a realizat majoritatea lucrărilor sale. În 1956 artistul a lăsat întregul sau studio şi conţinutul (lucrări terminate, schiţe, mobilier, unelte, cărţi şi discuri) statului Francez, cu condiţia ca Muzeul Naţional de Artă Modernă să-l rearănjeze aşa cum va fi în ziua morţii sale.

După reconstrucţia sa în 1962, la Palatul Tokyo, unde au fost prezentate colecţiile Muzeului Naţional, o replică identică a studioului din Impasse Ronsin a fost construită în Centrul Georges Pompidou, la intersecţia străzilor Rambuteau şi Saint-Martin.

De la singura cameră din Impasse Ronsin 8, la studioul aşa cum apare el la dispariţia artistului, Brâncuşi a fost constant preocupat de relaţia dintre sculpturi şi spaţiul care le înconjoară. La sfârşitul anului 1910 el va plasa grupuri de sculpturi în relaţii strânse, creând în studioul său ansambluri integrale pe care le-a numit "grupuri mobile", aceasta indicând şi importanţa spaţiului gol dintre ele. În 1920, prin multe fotografii pe care le-a făcut sculpturilor sale, Brâncuşi a început să realizeze importanţa acestei relaţii, până la punctul în care el a început să vadă în studioul său un loc de importanţă esenţială pentru prezentarea şi înţelegerea lucrărilor sale.

Lui Brâncuşi i s-a cerut să ridice un monument al eroilor români căzuţi în primul război mondial. Aici, artistul a codificat în ansamblul sculptural, eternitatea întregului său popor. Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Târgu-Jiu au reprezentarea cosmica a vieţii umane, pornind de la naştere, simbolizată de Masa Tăcerii şi încheind cu trecerea în nefiinţă simbolizată de Coloana Infinitului (o stilizare a stâlpilor funerali din sud-estul României). Distanţa dintre ele, care reprezintă timpul vieţii umane este întrerupt de Poarta Sărutului, simbolul căsătoriei şi începerii unui nou ciclu al vieţii. În jurul Mesei Tăcerii, Brâncuşi a dispus 12 scaune simbolice la distanţă egală unul de altul. Numele de "scaune" de fapt ascunde o realitate sacră: clepsidrele, una pentru fiecare simbol solar, măsoara trecerea timpului. De la masa destinului, plasată de Brâncuşi pe malul râului, care nu se întoarce niciodata (folclor), timpul dat vieţii umane decurge de la Est la Vest, marcat de diferite praguri şi apoi, de la Pământ la Cer, timpul etern, ilustrat de romburile ciclice ale Coloanei fără Sfârşit, este o analiză etnologică propusă de Ion Ghinoiu.

Concentrându-se asupra formei pure, Brâncuşi a eliberat sculptura din pictorialismul secolului 19 şi a pregătit drumul pentru sculpturile abstracte ale secolului 20. La fel de influentă astăzi ca şi în timpul vieţii sale, sculptura lui Brâncuşi şi ideile sale despre artă, continuă să provoace şi să inspire artiştii contemporani. A murit la Paris în data de 16 Martie 1957.

Operele lui Constantin Brâncuşi pot fi admirate în muzee din întreaga lume, printre care:

Muzeul Naţional de Artă - Bucureşti, România. Muzeul de Artă - Craiova, România. Muzeul de Artă Modernă, Centrul Georges Pompidou - Paris, Franţa. Institutul de Artă Chicago - Chicago, USA. Muzeul de Artă Philadelphia - Philadelphia, USA. Muzeul de Artă Modernă - New York, USA. Muzeul Solomon R. Guggenheim - New York, USA. Universitatea Yale, Galeriile de Artă - New Haven, USA. Muzeul de Artă Fogg, Muzeul de Artă al Universităţii Harvard - Cambridge, USA. Hirshhorn Museums and Sculpture Garden, Smithsonian Institution - Washington, DC. Galeriile Naţionale de Artă - Washington D.C., USA. Galeriile Naţionale Australiene - Canberra, Australia.