Romeo Niram

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Romeo Niram (n. 1974, Bucureşti) este un pictor român contemporan.

Biografie

Romeo Niram Autoportret 2004.jpg

În timpul liceului a frecventat atelierul de pictură al Maestrului Corneliu Baba. În 1992 şi-a inceput studiile ca student al Secţiei de Pictură a Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti. Între 1995 – 1996 şi-a expus lucrările în câteva Galerii de Artă din Bucureşti şi a realizat pictura murală a unei biserici din apropierea Bucureştiului (Urlaţi). Între 1997 – 1999 a locuit şi expus lucrări in Galerii de Artă din Istanbul şi Ankara, în Turcia. Între 1999 – 2001 s-a mutat in Germania pentru a realiza comenzi de pictură murală în reşedinţe particulare. Între 2001 – 2004 a trăit intre Spania şi Portugalia. Astăzi este stabilit în Portugalia unde efectuează expoziţii în galerii de artă de pe cuprinsul ţării şi continuă să realizeze picturi murale pe comandă.

Printre cele mai importante picturi ale sale sunt bine de menţionat cele cuprinse în seria "Eseu despre Luciditate",

Fernando Pessoa , ulei pe pânzâ de Romeo Niram.jpg

Sunt abordate mai multe forme de exprimare artistică, atât de diferite între ele, dar reunite prin atingerea pensulei pe pânzâ: poezie, pictură, cinematografie, arhitectură. O mică istorie a celor mai importante momente din literatura portugheză se succede pe pânze: Luis de Camões, cântareţul epopeii maritime ale descoperirilor geografice portugheze, poetul Fernando Pessoa (umanizat prin prezenţa pe aceeaşi pânză a figurii unui prieten apropiat al pictorului, José Preto, apropiere inspirată de faimosul portret al lui Brâncuşi, pictat de Modigliani pe reversul unei pânze; astfel, punctează scriitorul Cătălin Ghiţă în studiul "Portrete în fărâme" avem de a face cu un "autoportret în efigia celuilalt"), scriitorul José Saramago. Pictura atotprezentă devine tema centrală atât în tabloul dedicat pictorului Lima de Freitas, cât şi în cel dedicat Paulei Rego,pe un fond arhitectonic din Lisabona contemporană.

Eseu despre Oliveira şi Tréfaut, ulei pe pânză

Ultimul tabloul îndrazneşte o apropiere de cea de a şaptea artă, cinematografia, evocând figura regizorului Manuel de Oliveira şi a realizatorului de filme documentare Sèrge Tréfaut.

[modifică] Activitatea publicistică

În 2004 reuşeşte să puna bazele unui proiect ambiţios: un ziar de cultură românească, în afara teritoriului ţării. Astfel se naşte Diaspora Româna şi Moldavă,

Diaspora Româna şi Moldavă

un ziar de cultură bilingv destinat atât românilor cât şi portughezilor. Lansarea are loc la Institutul Camões, primul număr fiind dedicat lui Mihai Eminescu, următorul lui Nicolae Iorga, conţinând printre altele Luceafărul tradus în portugheză, eseuri de Andrei Pleşu, Simion-Doru Cristea, Dan Caragea, José Preto, traduceri din Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Nicolae Steinhardt, articole legate de marii oameni de cultură români. Pentru contribuţia sa la dezvoltarea relatiilor culturale luso-române este menţionat în "Dicţionarul Tematic al Lusofoniei" (Texto Editores, Lisboa, 2005, pagina 848).

În 2005 fondează revista NIRAM ART, care cuprinde articole, cronici, informaţii din lumea artelor în limbile spaniolă, portugheză, engleză şi română.