Rinichi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rinchii (latină ren, adjectiv renal; greacă nephros) sunt un organ pereche la animalele vetebrate. Rolul principal al rinchilor este excreţia, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanţelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior.
Rinichii regulează controlul compoziţiei urinii, prin producţia hormonală, concentraţia în electroliţi a spaţiului intracelular, presiunii sanguine, raportul baze-acizi (pH), mineralizarea oaselor, ca şi a eritropoezei a tabloului sanguin.
In principiu funcţia renală constă din două etape: 1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată. 2 - o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi şi electroliţi rezultând o urină mai concentrată.
Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.
Cuprins |
[modifică] Anatomie macroscopică
[modifică] Aşezarea rinichilor
La om rinchiul este aşezat retroperitoneal de o parte şi alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă, apărat de un strat de grăsime (adipos).
Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 - 12 cm, o lăţime de 5 - 6 cm, grosimea de 3 - 5 cm şi o greutate de 120 - 200 grame.
Ambii rinichi sunt înveliţi într-o capsulă (Capsula fibrosa), şi împreună cu glandele suprarenale sunt învelite într-un ţesut gras (Capsula adiposa).
Această capsulă adipoasă care căptuşeşte rinichii, este mai groasă în regiune spatelui, rinichii fiind susţinuţi de o fascie în formă de sac deschis spre abdomen, rinichii şi suprarenalele fiind în contact cu organele din abdomen.
Astfel rinichiul stâng vine în contact cu stomacul, splina, pancreasul, şi colonul descendent, pe când rinichiul drept este în contact mai ales cu ficatul, colonul ascendent şi duodenul.
Din cauza spaţiului redus pe partea dreaptă rinichiul drept este mai coborât ca cel stâng.
Fiecare rinichi este irigat separat cu sânge de arterele renale ce provin din aorta descendentă (abdominală), iar venele renale (Vena renalis) transportă sângele de la rinichi la vena cavă inferioară.
Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară.
[modifică] Structura macoscopică a rinichiului
Parenchimul renal se subîmparte în zona corticală (la margini) (Cortex renalis) şi cu un ţesut în inteior măduva rinichiului (Medulla renalis) prevăzut cu hilul renal, locul unde pătrund în rinichi ureterele şi vasele de sânge.
Măduva renală este structurată în 10 - 12 piramide cu baza spre cortex şi vârful spre hilul renal.
Vârfurile acestor Papille ajung până în zona gâtuiturii renale (Calix renalis) ce se unesc în bazinul renal (Pelvis renalis) de unde ies ureterele, în această ordine circulă urina în rinichi.
[modifică] Structura microscopică a rinichiului
Strucura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferenţiat, şi o alimentare specifică cu sânge a organului.
Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul embrionar, apare o diferenţiere a două elemente: Nephronul şi aşa numitul tubul colector principal, cele două elemente alcătuiesc unitatea de bază funcţională a rinichiului, de aceea frecvent prin termenul de nefron se subînţelege şi sistemul tubular.
[modifică] Alimentarea cu sânge
Din schema structurală a rinichiului se poate observa Arteria interlobaris o ramură a arterei renale care se subîmparte pentru alimentarea cu sânge a două piramide învecinate şi a ţesutului medular renal, ea se continuă în ţesutul cortical, se ramifică la baza piramidei în Arteriae arcuatae.
Aceasta la rândul ei într-o formă arcuită de boltă la graniţa dintre cortexul şi măduva renală unde se continuă cu Arteriae corticales radiatae şi Arteriae interlobulares acestea alcătuiesc o împletitură de capilare Glomerulus fiind două forme de glomeruli peritubular şi juxtamedular.
[modifică] Nefronul
Fiecare om are circa 1 - 1,2 milioane de neuroni unde se formează urina.
Nefronul este alătuit din corpusculii renali Corpusculum renis şi un aparat tubular Tubuli.
In corpusculi renali se află Glomerulum (împletitura de capilare) unde se produce filtrarea urinei primare.
Urina primară părăseşte corpusculul renal, ajungând în porţiunea tubului proximal şi în bucla Henlesche, unde prin principiul curentului contrar va fi concentrat, urmează tubulul colector (Tubulus renalis colligens).
Pe lângă rolul de excreţie, rinichiul are şi un rol reglator al presiunii sanguine prin renină (o enzimă) şi producerea de elemente sanguine (eritropoeză).
[modifică] Clearance
Este măsurarea exactă a activităţii renale (cantitatea de urină, concentraţia în creatină, uree, acid uric, potasiu), sunt metode diferite de măsurare prin care se poate stabili insuficienţa renală.
