Preistoria în Bulgaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Istoria Bulgariei

Preistoria

Primul ţarat

Al doilea ţarat

Bulgaria Otomană

Redeşteptarea naţională

Regatul Bulgariei

Republica Populară Bulgaria

Republica Bulgaria

Cele mai vechi mărturii arheologice ale culturilor incipient agrare de pe teritoriul Bulgariei au putut fi datate între 6000 şi 1000 î. e. n., deci între neolitic şi epoca bronzului. Se presupune că primii agricultori care s-au stabilit pe acest teritoriu proveneau din spaţiul egean şi din Anatolia.

La sfârşitul mileniului 5 şi în decursul mileniului 4 î. e. n. se face simţită influenţa populaţiilor nomade care trăiseră până atunci în regiunile de stepă din sudul Rusiei de azi, obligate probabil de schimbările de climă să se strâmute în sudul peninsulei balcanice.

Cuprins 1 Periodizare 2 Complexele de locuit 3 Credinţele religioase 4 Rituri funerare 5 Bibliografie

[modifică] Periodizare

Ultima treime a mileniului 7, prima jumătate a mileniului 6:

Neoliticul timpuriu

Complex cultural cu ceramică pictată: Dobrinište - Čavdar - Sofia-Slatina - Karanovo I-II

Răspândirea populaţiilor statornice, cu îndeletniciri agrare.

A doua jumătate a mileniului 6:

Neoliticul mijlociu

Complex cultural cu ceramică gri-cenuşie, lustruită: Samovodene - Usoe - Karanovo III (Veselinovo)-IV (Kalojanovec)

Culturi statornice cu economie producătoare de tip neolitic. Influenţe din spaţiul egean şi anatolian.

Prima jumătate a mileniului 5:

Neoliticul târziu

Slatino - Poljanica - Sava - Karanovo V

Continuarea evoluţiei din neoliticul mijlociu.

Ultima treime a mileniului 5:

Eneoliticul (chalcoliticul) timpuriu 1 şi 2

Karanovo VI - Kodžadermen - Gumelniţa

Începuturile diferenţierii sociale, comerţ, primele unelte masive din aramă, primele forme de exploatare a minereurilor.

Prima jumătate a mileniului 4:

Eneoliticul (chalcoliticul) timpuriu 3

Post-Karanovo VI (Cernavodă I)

Dispariţii de populaţii. Influenţele nomazilor de stepă. Perioadă de tranziţie, încă puţin cercetată.

Mijlocul mileniului 4:

Eneoliticul (chalcoliticul) mijlociu 1

Cernavodă III

Influenţele nomazilor de stepă. Perioadă de tranziţie.

Ultima treime a mileniului 4 şi începutul mileniului 3

Eneoliticul (chalcoliticul) mijlociu 2 şi 3, respectiv începutul epocii bronzului

Relaţii cu spaţiul egean.

Prima jumătate a mileniului 3

Eneoliticul (chalcoliticul) târziu, respectiv începutul epocii bronzului

Perioada Ezero B

Relaţii cu spaţiul nordic şi egean.

Ultima jumătate a mileniului 3

Epoca mijlocie a bronzului

Perioada Nova-Zagora

Relaţii cu spaţiul nordic şi egean.

Începutul mileniului 2

Epoca mijlocie a bronzului

Complexul cultural Tei - Monteoru

Relaţii cu spaţiul nordic. Perioada primelor palate minoice pe Creta.

[modifică] Complexele de locuit

Se disting în Bulgaria patru tipuri de aşezări preistorice, toate nefortificate:

• Aşezarea tip tell, formată prin stratificarea vestigiilor culturilor anterioare, era foarte răspândită în neolitic şi eneolitic în regiunile nord-estice ale Bulgariei. În epoca bronzului, acest tip dispare în mod treptat. Un tell putea să fie compus chiar şi din 40 straturi, aşezarea actuală aflându-se atunci pe o movilă de aproximativ 18 metri înălţime.
• Aşezarea cu stratificare plană, amplasată pe terasele unei văi de râu, era caracteristică pentru neolitic.
• Aşezarea deschisă era folosită provizoriu, probabil ca refugiu în perioada de pătrundere a elementului nomad. Urmele acestui tip s-au descoperit în zonele muntoase din vestul Bulgariei.
• Drept adăposturi au fost sporadic folosite şi peşterile.

Urmele unor sanctuare în zonele muntoase şi necropole din eneolitic completează imaginea pe care ne-o putem face despre culturile premergătoare tracilor.

Adăpostul tipic pentru acea vreme avea pereţi din nuiele împletite, spoiţi atât în exterior cât şi în interior cu straturi de lut. Umezeala era uneori împiedicată de podele din bârne de lemn, în eneolitic chiar şi de fundamente din piatră (în nord-estul Bulgariei). Cu bârne de lemn, acoperite cu stuf sau cu paie, erau construite acoperişurile. O asemenea casă a fost descoperită cu o bună parte a inventarului ei în Sofia-Slatina. Încăperea principală din aşa-numita Mare Casă (cu o suprafaţă de 117 m²) din mileniul al 6-lea î. e. n. avea un cuptor, o vatră, o piatră de moară, locuri de dormit, un război de ţesut vertical, mai multe grânare şi un spaţiu destinat sacrificiilor. O încăpere mai mică servea probabil drept atelier şi loc de cult. Începând cu eneoliticul se întâlnesc chiar case cu două nivele.

[modifică] Credinţele religioase

Figurinele antropomorfe de lut descoperite pe teritoriul Bulgariei confirmă dominanţa cultului zeităţilor-mamă, caracteristic întregii Europe de sud. Şi vasele antropomorfe poartă de cele mai multe ori trăsături feminine, ceea ce denotă uzul lor în cultul fertilităţii. În eneoliticul târziu apare chiar un tip de vase care imită prin formă o femeie gravidă. De-abia la sfărşitul neoliticului, când se pot constata tendinţe de reprezentare realistă, apar şi figuri masculine. Cultul unei zeităţi cereşti în ipostaza unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soţului, uneori şi cea a fiului Zeiţei Mamă, care e în acelaşi timp şeful de trib şi preotul comunităţii.

Cercetările arheologice au relevat practicarea iniţială a sacrificiilor cultice chiar în incinta complexelor de locuit. Sanctuarul destinat Zeiţei Mamă era vatra, după cum se poate deduce din ornamentica cuptoarelor găsite la Sofia-Slatina şi în tell-ul Azmak. Îndeosebi triunghiul şi rombul sunt simbolurile acestei divinităţi. Din eneolitic sunt cunoscute şi reprezentări miniaturizate ale cuptoarelor, deci ele au jucat şi mai târziu un rol important în cult. Cultul fertilităţii cunoştea în afară de taur şi alţi idoli zoomorfi, reprezentaţi mai ales sub forma protomelor stilizate aplicate vaselor.

Drept forme incipiente ale unei arhitecturi sacrale sunt interpretate o coloană de lut din Sofia-Slatina (Inv. MIS A 65 a Muzeului Istoric din Sofia) şi clădirile nelocuite, dar bogat ornamentate, descoperite în Karanovo, Azmak şi Dolnoslav. Machetele sanctuarelor şi obiectelor cultice, asemeni acelora din celebrul ansamblu de figurine de la Ovčarovo (Inv. 1459, A-X, 1-3 din Muzeul Istoric din Tărgovište), sunt pe deasupra mărturii ale unei treptate diferenţieri între un perimetru rezervat cultului şi spaţiul profan. Aceste mărturii aparţin complexului cultural Kodžadermen - Gumelniţa - Karanovo VI din eneoliticul timpuriu.

În eneolitic începe să fie uzual portul de amulete. Ca ipostaze ale Zeiţei Mamă erau probabil considerate animalele care populau pământul şi apa, deoarece pe aceste amulete sunt des incrustate desene de şerpi şi broaşte. Ulterior, desenele zoomorfe sunt extrem de stilizate, pentru a fi până la urmă înlocuite de simboluri.

[modifică] Rituri funerare

Morţii se îngropau de obicei în poziţie ghemuită, ca în toate culturile adiacente din neolitic şi din eneoliticul inferior. Nu exista probabil în neolitic o practică de orientare a trupului, dar se constată o uşoară predilecţie pentru orientarea spre nordvest. Numai adulţilor li se depuneau obiecte în mormânt, în cele mai multe cazuri doar un singur vas sau o unealtă. În tell-ul Karanovo s-au găsit urme de înhumări secundare comune. Există şi mărturii ale unor înhumări secundare individuale.

Mai ales copiii şi femeile bătrâne se înmormântau în incinta aşezărilor, câteodată chiar sub podeaua caselor. Interesantă e lipsa decedaţilor de vârstă mijlocie şi raritatea cu care se întâlnesc schelete de bărbaţi bătrâni în acest context. Acest fapt e interpretat în mod contradictoriu: ori erau membrii deosebit de iubiţi ai familiei înmormântaţi în apropierea caselor, ori cei de rang inferior. Unde erau însă îngropaţi ceilalţi membri ai comunităţii?

În Bulgaria de nordest şi în Dobrogea se găsesc dovezi pentru existenţa necropolelor din afara aşezărilor de-abia odată cu sfârşitul neoliticului. Acestea se datorează probabil influenţei culturilor din stepele pontice. În această epocă se întâlnesc şi înhumări în poziţie dreaptă.

Una din aceste necropole, descoperită în apropiere de Varna, surprinde prin inventarele funerare conţinând piese de aur. Douăzeci la sută din mormintele necropolei sunt cenotafe, adică gropi cu inventar funerar, dar fără oseminte. Cenotafele sunt în acest caz interpretate drept apanaje dobândite de indivizi în ascensiunea lor în ierarhia comunitâţii, ceea ce ar dovedi lipsa transmiterii ereditare a funcţiilor înalte. Majoritatea obiectelor de aur s-au găsit în cenotafe şi, alături de unelte din aramă şi arme, în mormântul unui şef de trib. Tezaurul a fost datat cu ajutorul metodei C14 în ultimele secole ale mileniului 5.

[modifică] Bibliografie

• Vl. Dumitrescu: recenzie la I.Ivanov: Tezaurele necropolei de la Varna (art. în lb. bulg.), în: SCIVA, XXX, 4 (1979), p. 159-161.
• Vassil Nikolov: Die Kultur der ersten Ackerbauern im heutigen Bulgarien, în: Die Thraker. Das goldene Reich des Orpheus, Ausstellung 23. Juli bis 28. November 2004, Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland. Zabern, Mainz 2004, pp. 15-29. ISBN 3-8053-3341-2
• Kalin Porožanov: Die Indoeuropäer in Eurasien, în: Die Thraker. Das goldene Reich des Orpheus, Ausstellung 23. Juli bis 28. November 2004, Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland. Zabern, Mainz 2004, pp. 30-36.
• Kiril Jordanov, Ralf Gleser: Chronologische Tafel vom Beginn der bäuerlichen Besiedlung bis 343 n. Chr. în: Die Thraker. Das goldene Reich des Orpheus, Ausstellung 23. Juli bis 28. November 2004, Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland. Zabern, Mainz 2004, pp. 353-359.