Moartea neagră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.
Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna august 2006.

În câţiva ani, cel puţin un sfert din populaţia Europei a dispărut de pe suprafaţa pământului. Mulţi care au trăit pe vremea când Moartea Neagră (pesta) a bântuit Europa au crezut că a venit sfârşitul lumii.

"Hora Trandafirului" datează din epoca ciumei. Trandafirul este simbolul modificării pielii din cauza bolii, iar un mic buchet cu aceste flori folosea la împrospătarea aerului încărcat cu duhoarea morţii.

Boala numită cândva "Moartea Neagră" sau "Ciuma" a creat mare panică în Europa şi nimeni nu se putea simţi în siguranţă. Durerile îngrozitoare, transpiraţia şi frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuşi mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă (pestă) de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât, şi eventual în zona inghinală apăreau nişte umflături pline cu puroi, numite "buboane"; la început erau de culoare roz, apoi purpurii,iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în chinuri groaznice.

[modifică] Ciuma ajunge în Europa

Primele semnalări despre apariţia ciumei în Europa datează din 1374. În octombrie în acel an s-au întors 12 corăbii italiene pe Marea Neagră, debarcând in portul sicilian Messina. Echipajul şi călătorii au ajuns slăbiţi, unii dintre ei morţi, alţii pe moarte. Martorii oculari nu-şi puteau explica motivul. Pâna în zilele noastre misterul a fost dezlegat. Pe vase, pe lângă oameni, mai erau şi şobolani, ca de altfel pe orice alt vas. Când vapoarele au ajuns la destinaţie, şobolanii "călători" s-au împraştiat printre şobolanii de pe uscat, s-au infestat cu puricii purtatori de bacteria raspunzatoare de boală, după care s-au întors pe vapoare. Puricii ce se hrănaeu cu sângele şobolanilor le-au transmis ciuma. Când şobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta - oamenii. Oraşele murdare şi aglomerate de port din Europa au asigurat un mediu de viaţă extraordinar pentru şobolani şi purici. După moartea şobolanilor, puricii s-au mutat pe oameni. Astfel puricii infectaţi cu bacteria cauzatoare de ciumă prin intermediul şobolanilor, au cauzat moartea a milioane de oameni.

Europa medievală era asaltată de şobolani, fapt ce a favorizat răspândirea bolii

[modifică] Morminte comune

În câteva săptămâni, luni, au murit atât de mulţi, încât oamenii au fost nevoiţi să sape uriaşe gropi comune, dar şi acestea s-au umplut curând, mulţi rămânând în loul unde şi-au găsit moartea. Se pare că ciuma a apărut pentru prima oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de Est şi India, s-a extins spre vest, prin Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, ajungând în Europa.

Extindera "Morţii Negre". Cu verde: zonele afectate parţial sau chiar deloc

Bogaţi, săraci, tineri şi bătrâni, au murit deopotrivă. Preoţii au fost cei mai expuşi, fiindcă s-au ocupat de cei bolnavi. Câteva teritorii însă, ca e exemplu Milano şi împrejurimile, au fost mai puţin afectate.

Fiindcă nu se cunoştea cauza reală a bolii, nu se putea trata. Medicii au utilizat cele mai trăznite metode de vindecare, dar nimic nu ajuta. Mulţi au apelat la religie , considerând că Dumnezeu vrea să pedepsească lumea păcătoasă cu această boală. Faptul că nu se cunoştea originea bolii o făcea şi mai misterioasă. Cum era posibil ca într-un oraş să moara doar o zecime din populaţie, iar în altul o, jumătate? Astăzi ştim deja că existau trei tipuri de pestă (ciumă) care făceau ravagii: "paest bubonica" era cea mai frecventă, dar celelalte două erau şi mai grave. Una dintre ele, pesta pulmonară, se dezvoltă în cazul în care bacteria patrundea în plămâni. Se transmitea pe calea aerului, extinzându-se rapid şi ucigând în timp scurt. Dacă cineva era înţepat de un purice purtător, bacteria ajungea în sânge, moartea survenind în doar câteva ore. Victimele se culcau fără a avea cea mai mică bănuială şi nu se mai trezeau. Această variantă a bolii este cunoscută azi ca pesta septicemică.

Medic din sec. XVII purtând echipament de protecţie. Sub imagine scrie : "Aşa s-au luptat cu moartea în Roma, în anul 1665, cu îmbrăcăminte de protecţie, împotriva morţii."

[modifică] Pesta se întoarce

Conform acestui codex medieval, nici împăraţii, nici papa nu sunt cruţaţi de moarte

În 1351 s-a terminat primul asalt al ciumei negre. Istoricul medieval Froissart a estimat că aproximativ o treime din populaţia globului a murit de aceasta boală, fapt confirmat şi de cercetările din prezent. "Moartea Neagră" s-a retras, dar numai pentru o vreme. În 1361, în 1369, apoi cu regularitate, a reapărut pâna la sfârşitul secolului XV. Mai târziu a reapărut din ce în ce mai rar; în Anglia ultima epidemie a fost în 1665, când au murit aproximativ 100 000 de oameni. Pesta nu a dispărut nici până astăzi. La sfârşitul sec. XIX a reapărut în Asia şi doar în India a făcut 6 000 000 de victime; tot aici, nu demult - în 1995 - a cauzat pierderea multor vieţi omeneşti.