Maria Henrietta Chotek
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Contesa Maria Henrietta Chotek (1863 – 1945) , cunoscută şi sub denumirea de “contesa trandafirilor”, a fost o renumită crescătoare de trandafiri, creatoarea rozariului de la Dolná Krupá (Slovacia),
Cuprins |
[modifică] Domeniul Dolná Krupá
Localitatea ‘’’Dolná Krupá’’’ (în germană ‘’’Unter Krombach’’’ sau ‘’’Unter Krompach’’’, în maghiară ‘’’Alsókorompa’’’) este situată la poalele Carpaţilor mici pe valea râului Krupa. Dezvoltarea domeniului Dolná Krupá a început din momentul în care acesta a intrat în posesia lui Michael II Brunswick (1671 – 1719) cu prilejul căsătoriei sale cu Mária Terézia Vitalisová, tânăra pereche hotărându-se să-şi aleagă noua lor proprietate drept reşedinţă. Fiul lor Anton Brunswick a construit în anii 1749 – 1756 primul castel baroc, proiectat de arhitectul vienez de origine italiană Johann Baptist Martinelli. La 7 octombrie 1775, împărăteasa Maria Terezia a Austriei i-a acordat lui Anton Brunswick titlul de conte cu denumirea Brunswick de Krompach.
La moartea lui Anton, în 1780, domeniul a revenit fiului acestui Jozef Brunswick (1750 – 1827. Acesta l-a însărcinat pe arhitectul Jan Josef Talherr, în 1782 cu reamenajarea castelului, lucrări care au durat până în 1796. Renovarea a menţinut caracterul baroc al castelului care însă fusese mult mărit, şi fusese dotat cu o oranjerie, clădiri anexe şi parcul. În 1813 Jozef Brunswick a însărcinat pe arhitectul Anton Pius Riegel să-i procure diferite statui vechi de la Roma pentru înfrumuseţarea castelului şi a parcului, pentru a-i da o imagine clasică. Simulatan, în intervalul 1813 – 1819 s-a executat un parc englez pe o suprafată de 100 hectare după proiectul arhitectului belgian Henry Nebiena. Acesta a executat şi diferite alte luc şi parcul de la castelul Betliari la Krasna Horka al conţilor Andrassy. Alte lucrări de extindere şi renovare au fost efectuate în 1822-1828. În această perioadă castelul ajunsese să fie una din cele mai atractive reşedinţe ale nobilimii din Slovacia, fiind unul din monumentele arhitectonice ale începutului secolului XIX. [1]
Jozef Brunswick avea o relaţie de prietenie cu Ludwig van Beethoven care i-a fost oaspete în palatul Dolna Krupa în intervalul 1797 - 1806. Aici a compus Sonata Op. 27 (Sonata Lunii). Lângă clărirea principală se află o clădire denumită ‘’Casa lui Beethoven’’ care în prezent adăposteşte un Muzeu Beethoven.
În 1813, Henrietta Brunswick, fiica lui Jozef Brunswick, s-a măritat cu contele Herman Chotek, primind ca zestre domeniul Dolná Krupá, În continuare domeniul a rămas în posesia conţilor Chotek, întâi a lui Rudolf Chotek (fiului lui Herman), ultima proprietară fiind Maria Henrietta Chotek (1863-1945). Familia Chotek era o veche familie aristocratică cehă. Contele Johann Rudolf Chotek (1748-1824) avusese diferite funcţii importante printre care şi cea de cancelar al Bohemiei şi Austriei. Contele Karl Chotek (1783-1868) a fost guvernator general al Regatului Neapolelui, după învingerea lui Murat, iar apoi guvernator al provinciilor Tirol şi Vorarlberg. [2] Sophia Chotek, soţia arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, era vară cu Maria Henrietta.
[modifică] Maria Henrietta Chotek şi începutul rozariului de la
Contesa ‘’’Maria Henrietta Chotek’’’ (în slovacă Mária Henrieta Choteková) se născuse la 24 noiembrie 1863. Maria Henrietta era o persoană singuratică. Ea nu s-a măritat niciodată şi cu toate că era înstărită şi făcea parte din înalta aritstocraţie, ea nu a dorit niciodată să se ducă la curtea imperială, deşi vara ei era soţia principelui moştenitor al Austro-Ungariei. Maria Henrietta se simţea bine în special la reşedinţa ei din Dolná Krupá unde putea să se dăruiască marei pasiuni a vieţii ei: creşterea trandafirilor.
Localnicii îşi mai aduceau aminte de ea, multă vreme după moartea ei, considerând-o ca o persoană prietenoasă în relaţiile ei cu sătenii, vorbind limba slovacă şi participând la serbările din sat, unde se îmbrăca în costumele populare locale. Contesa Maria Henrietta dădea alimente celor nevoiaşi şi acorda un sprijin foarte generos pentru orfani şi copii abandonaţi. [3]
În anii 1890 când a moştenit proprietatea de la Dolna Krupa ea a decis să creeze în parcul castelului un rozariu la castelul ei, care să poată concura cu cele mai vestite rozarii din vremea aceea, cel de la L'Haÿ-les-Roses din Franţa sau de la Sangerhausen în Germania. Ea se ocupa personal de creşterea trandafirilor şi experimenta şi ea modalităţile de ameliorare a speciilor.
Crescători renumiţi de trandafiri ca Peter Lambert, [Wilhelm Kordes], [Hermann Kiese], [Johannes Böttner] und Rudolf Geschwind erau mândri de prietenia ei şi apreciau nu numai competenţa ei în acest domeniu dar şi ajutorul desinteresat de care dădea dovadă. În 1909 papa Pius X i-a acordat o diplomă prin care aprecia activitatea ei. Contesa Chotek era un membru important al ‘’’Uniunii Prietenilor Trandafirilor din Germania’’’ (‘’’Verein Deutscher Rosenfreunde – VDR’’’ care fusese creată în 1903, Ea participa activ la diferitele congrese ale crescătorilor de trandafiri, unde rozariul ei era considerat unul din primele trei din Europa. La congresul de la Liegnitz (azi Legnica în Silezia din 1910 contele Karl von Pückler-Burghaus, referindu-se la aceste rozarii, declara în discursul său că “Lanţuri de trandafiri unesc azi Germania cu Franţa şi cu Austro-Ungaria.” ("Rosenketten verbinden Deutschland mit Frankreich und Oesterreich-Ungarn".)
Contesa Chotek ajunsese să fie cunoscută sub denumirea de “contesa trandafirilor”, Este numele sub care mai este amintită şi azi în lucrările care pomenesc de ea.
Remarcabil la Maria Henrietta Chotek era şi entuziasmul de care dădea dovadă când era vorba de trandafiri. Peter Lambert relatează că la expoziţia de la Liegnitz a fost atât de impresionată de trandafirul căţărător “Fragezeichen” (“Semn de întrebare”) [4] prezentat de Johannes Böttner încât imediat după terminarea congresului,/ ea a plecat la Frankfurt, pentru a putea admira la faţa locului trandafirii din noua specie în toată splendoarea lor.
La moartea lui Rudolf Geschwind, în 1910, contesa Chotek a cumpărat întreaga sa colecţie de trandafiri, asigurând astfel păstrarea preţiosului patrimoniu genetic pe care Geschwind îl crease. Contesa a trimis doi dintre angajaţii ei ca să suprevegheze împachetarea şi transportul trandarifirlor care au fost apoi transplantaţi într-o secţiune aparte a rozariului de la Dolná Krupá. Ea a achiziţionat astfel peste 2.000 de plante, dintre care unele erau specii complet noi şi nu fuseseră încă comercializate. Datorită acestor eforturi au fost păstrate o parte dintre creaţiile lui Geschwindt, care în prezent mai există în rozariul de la Sangerhausen sau în alte rozarii.
Rozariul de la Dolna Krupa ajunsese să fie mândria Uniunii Prietenilor Trandafirilor din Germania şi la congresul trandafirilor de la Zweibrücken, în 1914 Hermann Kiese a prezenta o descriere entuziastă a rozariului pe care îl viz’itase cu puţin timp înainte. Congresul de la Zweibrücken a fost ultima manifestare de mare amploare a Uniunii şi o recunoaştere a apogeului la care ajunsese rozariul creat de contesa Maria Henrietta Chotek. La doar câteva zile după terminarea congresului, la 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Saraievo în care a fost omorît Arhiducele Franz Ferdinand, principele moştenitor al Austro-Ungariei şi soţia sa Sophie. Acest eveniment a constituit momentul de începere al primului război modial şi din acest moment înainte soarta contesei Maria Henrietta Chotek şi cea a rozariului de la Dolna Krupa îşi va începe declinul inexorabil.
În timpul primului război mondial, contesa Chotek şi-a întrerupt activităţile horticole şi a lucrat ca soră medicală, îngrijind soldaţii răniţi. Ea s-a instalat în oraşul Türmau (azi Trnavca). Când contesa s-a întors la domeniile ei, după sfârşitul războiului, strălucitul rozariu devenise o junglă. Monarhia Austro-Ungară încetase să mai existe, UnterKrompach nu se mai numea Alsókorompa ci devenise Dolna Krupa iar micul sat făcea parte din Cehoslovacia.
[modifică] Decăderea rozariului Dolna Krupa
Cu multă energie, contesa Marie Henriette Chotek a început munca de a-şi reface rozariul. Dar în condiţiile de după război, numărul celor care erau înteresaţi în trandafiri sau puteau să-şi permită o asemenea îndeletnicire scăzuse dramatic. Pentru a reînvia interesul pentru trandafiri, pe lângă refacerea rozariului, ea a înfiinţat la Doina Krupa şi o şcoală de creştere a trandafirilor.
Dr. Gustav Brada din Sofia care a vizitat-o pe contesa Chotek în 1921 relatează că rozariul suferise din cauza războiului, unele pierderi legate de specii rare de trandafiri fiind aproape imposibil de înlocuit, cu atât mai mult cu cât singurul rozariu care nu suferise din cauza războiului era cel de la L'Haÿ-les-Roses din Franţa iar urmaşii lui Jules Gravereaux, care se ocupau de el nu erau dispuşi să sprijine refacerea unor concurenţi din ţările învinse. Pe de altă parte, lucrările de refacere cereau sume importante de bani, de care contesa nu mai dispunea în condiţiile economice de după război.
Creşterea trandafirilor era costisitoare deoarece după tehnica utilizată trandafirii trebuiau replantaţi odată la 4-5 ani pentru a evita scăderea calităţilor nutritive ale solului. După îndepărtarea trandafirilor, solul era acoperit cu îngrăşăminte animale, apoi era cultivat cu cartofi. După un an, se cultiva fasole sau mazăre iar în toamna următoare trebuia arat adânc înainte de a se replanta trandafiri. Toate aceste operaţii necesitau necesitau eforturi şi cheltuieli importante.
Cu toate acestea, în 1927 când Dr. Brada a vizitat din nou Dolna Krupa, el a putut constata că contesa Chotek reuşise să creeze un nou rozariu model, pe care el îl considera una din frumuseţile Slovaciei. Catalogul şi lista de preţuri a rozariului arată că erau disponibile 885 de sorturi de trandafiri dintre care 228 sorturi de trandafiri căţărătorim 33 trandafiri Bourboun, 210 trandafiri de grădină de diferite clase, restul fiind speciile de aşa numiţi trandafiri nobili. În plus, rozariul crea şi specii noi, cea mai remarcabilă realizare fiind o ameliorare a creaţiei lui Geschwind, numită “Nordlandrose II”, creată în 1929 ,ref> http://www.rosegathering.com/gesnord.html </ref>. Ultimele realizări care mai sunt amintite în cataloage sunt trandafirii “Phaenomen” din 1933 şi “Ignis”, creat în 1934.
Dar acest succes era doar aparent. Rozariul nu ajunsese la proporţiile şi la bogăţia pe care o avusese în 1914. Contesa Maria Henrietta Chotek a fost o idealistă care avea extraordinare cunoştiinţe de specialitate, care iubea trandafirii mai mult decât orice pe lume, dar nu a fost niciodată o femeie abilă în afaceri. Îi lipsea orice fel se simţ mercantil şi astfel, contesa care atinsese vârsta de 70 de ani a ajuns în mari dificultăţi financiare cu şcoala ei de creştere a trandafirilor. Pe întreg parcursul vieţii ei, contesa ajutase mulţi oameni, dar când ajunsese şi ea să aibe nevoie de ajutor, când forţele ei fizice şi intelectuale începuseră să scădă aceste nu venea de nicăieri. Ea nu mai putea să-şi întreţină rozariul şi acesta, ca şi proprietara sa decădeau rapid.
În 1934 cu ocazia inaugurării grădinii de trandafiri din Petřín (vezi Wikipedia Cehă) Prof. Karl Domin era nevoit să constate: "Das Rozariul de la Dolná Krupá este departe de ce era odinioară. Der Parcul este pe cale de a fi distrus. Suprafeţe mari sunt cultivate cu cartofi sau porumb, pentru a putea furniza mijloace de existenţă. Bătrâna contesă trăieşte singuratic în marele ei castel. Totuşi vizitatorii, puţini la număr, pot simţi şi acum cât de mare este dragostea ei de trandafiri.
Dar nu doar la Dolna Krupa aveau loc schimbări. În 1934 Uniunea Prietenilor Trandafirilor din Germania a fost transformată în secţia a treia a Societăţii Germane pentru Horticultură, iar sediul ei a fost transferat la Berlin. Era una din măsurile organizatorice luate de noul regim de la Berlin, pentru a putea avea sub control diferitele organizaţii de pe teritoriul celui de al treilea Reich. Revistele de specialitate ale Uniunii au încetat să apară, fiind înlocuite cu anuare. Anuarul de 1938 este ultima publicaţie care mai aminteşte de rozariul de la Dolna Krupa. După începerea celui de al doilea război mondial şi desmembrarea Cehoslovaciei, nimeni nu se mai înteresa de trandafiri. În condiţiile de război, nu se mai găsea mână de lucru pentru creşterea trandafirilor, şi în fiecare an rozariul decădea mai mult. Spre sfârşitul războiului, palatul a fost jefuit de armata roşie şi parcul a fost distrus. Casa în care trăise contesa în ultima perioadă, numită “Casa elveţiană” a fost complet distrusă şi se povesteşte că materialele ei au fost furate de săteni pentru a-şi reface locuinţele proprii. Contesa Maria Henrietta Chotek, bolnavă şi complet lipsită de mijloace a mai trăit din mila locuitorilor din sat. Astfel s-a stins din viaţă contesa trandafirilor,la 13 februarie 1946, în vârstă de 83 ani, fiind îngrijită pe patul de moarte de călugăriţele din vecinătate. A vrut să-şi dedice viaţa trandafirilor, dar soarta a vrut să aibe parte mai mult de spini.
Maria Henrietta a fost îngropată în mauzoleul construit în 1895 de tatăl ei Rudolf Chotek, un monument de arhitectură neo-renascentistă situat în cimitirul de lângă biserica din satul Dolná Krupá, mauzoleu care fusese cruţat de război,
[modifică] Epilog
Toate bunurile familiei Chotek au fost naţionalizate. Castelul Brunswick a fost transformat în spital de nebuni din 1949 până în 1969. Din 1969 la 1978 funcţionat drept casă de odihnă a scriitorilor slovaci, Apoi a fost transformată în muzeu, având aceată destinaţie şi în prezent. Castelul a fost renovat şi poate fi vizitat în prezent.
Din rozariul, care odinioară fusese unul din cele mai frumoase din lume, nu a mai rămas absolut nimic, pământul fiind convertit în teren agricol. Noua economie socialistă avea nevoie de producţie, nu de trandafiri.
În anii 1990 horticultorul german Johannes Kalbus a încercat să reînvie tradiţia donând domeniului varietăţi preţioase de trandafiri. <reference name “Slovak”/>. După 1990, un nou rozariu a fost realizat la Dolna Krupa, în amintirea celui al contesei Chotek. Noul rozariu se dezvoltă sub egida Clubului de Iubitori ai Trandafirilor din Slovacia ("Rosa Klub"). Din 1993 se organizează anual la începutul lunii iunie expoziţia "Frumuseţea trandafirilor şi a formelor" iar în 2006 s-a ajuns la a 4-a ediţie a seminarului "Trandafirii în viaţa oamenilor". Dar numele Mariei Henrietta Chotekova, care a creat rozariul de la Dolna Krupa nu mai este amintit. [5]
Diferiţi crescători de trandafiri i-au dat numele creaţiilor lor:
- Marie Henriette Gräfin Chotek creat de Hermann Kiese în 1910;
- Marie Henriette Gräfin Chotek creat de Peter Lambert în 1911;
- Hraběnka Choteková creat de Böhm în 1932
Sortul de trandafiri care a fost numit după ea în 1910 mai există încă. El mai înfloreşte şi azi în rozariul Sangerhausen, alături de alte 7.000 sorturi de trandafiri. Numele “Maria Henrietta, contesă Chotek” [6] rămâne astfeţl indisolubil unit de istoricul Uniunii Iubitorilor de Trandafiri din Germanial, şi aminteşte de o lume dispărută în care trandafirii puteau constitui scopul unei existenţe.
[modifică] Note
- ↑ http://www.snm.sk/?lang=svk§ion=sidl&org=18&id=15
- ↑ Meyers Konversationslexikon, Band 4 von China bis Distanz, [[1]]
- ↑ Dolná Krupá has its Rose Countess, The Slovak Spectator, 3/9 iulie 2006, http://www.slovakspectator.sk/clanok-24039.html
- ↑ http://www.uk.gardenweb.com/forums/load/roses/msg1016500627720.html?1
- ↑ http://www.worldrose.org/rosedirectory/WFRS%202006%20Directory.pdf
- ↑ http://www.rosenfoto.de/Rosen_jpgs/M-Q/MarieHenrChotekDo_5881.html
[modifică] Legături externe
[[2]]
[modifică] Bibliografie
- Dolná Krupá has its Rose Countess – The Slovak Spectator 3-9 July 2006
- Ľudmila Ďuranová - Pestovateľka ruží grófka Mária Henrieta Choteková - Kniznica, Nr. 3, 2002
