Liga Spartakistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Acest articol este despre Liga Spartakistă din Germania, din perioada care a urmat după încheierea primului război mondial. Pentru grupul troţkist omonim, (Liga Spartakistă), consultaţi articolul corespunzător.
Liga Spartakistă (în limba germană: Spartakusbund) a fost o mişcare revoluţionară marxistă din Germania în perioada imediat următoare încheierii primului război mondial. Liga a primit numele lui Spartacus, conducătorul celei mai mari răscoale a sclavilor din Republica Romană. Liga a fost fondată de Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg (consultaţi şi articolul Luxemburghism), Clara Zetkin şi alţi militanţi de stânga. Perioada de activitate cu intensitate maximă a fost în timpul revoluţiei germane din 1918, când s-a încercat provocarea izbucnirii unei revoluţii similare cu cea a revoluţiei bolşevice din Rusia.
În decembrie 1918, liga a fost primită în Comintern şi şi-a schimbat numele în Partidul Comunist German (Kommunistische Partei Deutschlands, KPD). Liga şi partidul comunist care i-a fost urmaş au devenit cunoscuţi în timpul luptelor de stradă cu poliţia şi a altor activităţi violente, unele dintre acestea fiind criticate de Lenin ca fiind premature, anarhiste sau prost conduse, dar, cu toate acestea, tolerate. Pe 1 ianuarie 1919, KPD au condus o revoluţie comunistă efemeră în Berlin, în ciuda protestelor lui Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht. Revolta a fost zdrobită uşor de guvernul noului stat republican german.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Atât Rosa Luxemburg cât şi Karl Liebknecht erau membri de frunte ai aripii de stânga a Partidului Social Democrat German – SPD. Karl Liebknecht era fiul fondatorului SPD, Wilhelm Liebknecht. Membrii stângii SPD au fondat o organizaţie independentă, după ce social-democraţii germani au hotărât să sprijine hotărârea guvernului imperial german de a declara război Rusiei în 1914, ceea ce s-a transformat în ceea ce avea să fie numit mai apoi primul război mondial. În afară de opoziţia la ceea ce ei considerau a fi un război imperialist, Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht erau adepţii măsurilor revoluţionare, spre deosebire de conducerea social-democraţilor, care erau adepţii schimbărilor prim metode parlamentare.
După revoluţia rusă din 1917, spartakiştii au luat decizia de a începe lupta pentru declanşarea unui proces asemănător, pentru venirea la putere a unui guvern bazat pe consiliile muncitoreşti de tipul sovietelor ruseşti. Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost întemniţaţi între 1916-1918 pentru rolul pe care l-au jucat în organizarea unei demonstraţii publice în Berlin împotriva participării Germaniei la război. După Revoluţia din Noiembrie, care l-a răsturnat pe Kaiser la sfârşitul războiului, a început o perioadă de instabilitate politică şi agitaţii revoluţionare, care a durat până în 1923. Karl Liebknecht a proclamat republica socialistă de la balconul palatului imperial în noiembrie 1918. În aceiaşi noapte, Philipp Scheidemann, membru de frunte al SPD, proclama Republica de la Weimar de la balconul Reichstagului.
În decembrie 1918, Spartakusbund s-a transformat în Partidul Comunist German (KPD), filiala germană a Internaţionalei Comuniste (Comintern). Pe 1 ianuarie 1919, KPD a încercat să preia controlul Berlinului în ceea ce a devenit cunoscut ca revolta spartakistă. Această acţiune a fost întreprinsă împotriva sfaturilor date de Rosa Luxemburg, care considera o astfel de revoltă prematură, de vreme ce Spartakusbund era organizaţie prea slabă, nebucurându-se de un sprijin larg în rândurile muncitorilor.
Încercarea revoluţionară a fost zdrobită de forţele combinate ale SPD-ului, rămăşiţelor armatei regulate, grupurilor paramilitare ale extremei drepte (Freikorps), care au acţionat la ordinele cancelarului Friedrich Ebert. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht, alături de alţi revoluţionari, au fost ucişi de membrii Freikorps care-i ţinuseră prizonieri, iar corpurile lor au fost aruncate într-un râu. Sute de spartakişti au fost executaţi în săptămânile care au urmat înfrângerii revoltei.
Rămăşiţele Ligii Spartakiste au constinuat să activeze în cadrul KPD, partid care a preluat şi ziarul Ligii Die Rote Fahne (Steagul Roşu) ca organ oficial de presă. După al doilea război mondial, în Germania Răsăriteană, forţele de ocupaţie sovietice au impus unificarea KPD şi SPD, fiind creat Partidul Socialist Unit German (SED). SED a devenit partid de guvenământ în Germania Răsăriteană. După reunificarea germaniei, SED şi-a schimbat numele în partidul Socialismului Democratic, pentru ca acum să activeze cu numele de Partidul Stângii.
[modifică] Manifestul Spartakist din 1918
Una dintre cele mai importante părţi ale Manifestului Spartakist (publicat în 1918) este următoarea:
- Problema de azi nu este democraţia sau dictatura. Problema pe care istoria a pus-o pe agenda de zi este următoarea: democraţie burgheză sau democraţie socialistă. Pentru că dictatura proletariatului nu înseamnă bombe, lovituri de stat, răscoale şi anarhie, aşa cum agenţii profiturilor capitaliste pretind în mod deliberat şi fals. Mai degrabă, înseamnă folosirea tuturor instrumentelor puterii politice pentru a ajunge la socialism, pentru a expropria clasa capitalistă, prin şi în concordanţă cu voinţa majorităţii revoluţionare a proletariatului.
[modifică] Cei mai importanţi membri ai Ligii Spartakiste
- Willi Budich
- Hermann Duncker
- Käte Duncker
- Hugo Eberlein
- Paul Lange
- Leo Jogiches
- Paul Levi
- Karl Liebknecht
- Rosa Luxemburg
- Julian Marchlewski(Julian Balthasar Marchlewski)
- Franz Mehring
- Ernest Meyer(Ernst Meyer)
- Wilhelm Pieck
- August Thalheimer
- Clara Zetkin
[modifică] Legături externe
- Despre Programul spartakist de Rosa Luxemburg[[en:Spartacist League]
