Iovianus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Claudius Iovianus (n. c. 331 - d. 364), a fost împărat roman în perioada 363 - 364.
Flavius Iovianus s-a născut în anul 331 la Singidunum (azi Belgrad). Tatăl său, Varronianus fusese tribun al legiunii Iovani şi avusese funcţia de comes domesticorum sub împăratul Constanţiu II. Iovianus însuşi fusese protector domesticus sub Constanţiu şi primicerius domesticorum sub Iulian Apostatul succesorul acestuia. Iovianus a fost concediat după câtva timp. Unele surse susţin că concedierea se datora faptului că Iovianus era creştin, dar altele arată că această teorie a apărut mult mai târziu în istoriografiile creştine şi nu se întâlneşte în relatările contemporane. În orice caz, Iovianus a fost rechemat de Iulian Apostatul în anul 363, când acesta se pregătea pentru o expediţie militară împotriva parţilor.
În timpul acestei campanii, Iulianus a fost rănit mortal de o suliţă care l-a lovit în abdomen. Există controverse cu privire la alegerea lui Iovianus ca împărat. Unele surse susţin că, pe patul său de moarte, însuşi Iulianus l-ar fi desemnat succesor. Alte surse susţin că ar fi fost ales de soldaţi, unele afirmând că alegerea s-ar datora soldaţilor creştini.
Iovianus a murit într-un accident la Dadastana, în Galiţia (Asia Mica) la 17 februarie 364, în drum spre Constantinopol.
| Predecesor: Iulian Apostatul |
Împărat Roman 363 - 364 |
Succesor: Valentinian I şi Valens |
