German de pe Volga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statuie comemorativă a unei familii de pionieri germani originari de pe Volga, în Victoria, Kansas, SUA.

Germanii de pe Volga sunt etnici germani care au trăit în apropierea râului Volga şi a Mării Negre, menţinându-şi cultura germană, limba germană, tradiţiile germane şi religia: luterană evanghelică sau romano catolică. Mulţi germani de pe Volga au emigrat în vestul Americii în secolul al XIX-lea.

După ce l-a îndepărtat pe Petru al III-lea de pe tronul Rusiei, prinţesa germană Sophie Fredericke Auguste von Anhalt-Zerbst, născută în Stettin, a ocupat tronul imperial vacant sub numele de Ecaterina cea Mare. Ecaterina a publicat manifeste invitând germanii să emigreze şi să lucreze pământul în Rusia, asigurându-i ca îşi pot menţine limba şi cultura. Colonizarea cu ruşi a teritoriilor din Ucraina cucerite de la Imperiul Otoman mergea greu. Germanilor li s-a promis drepturi speciale ca grup, drepturi care au fost mai apoi revocate, atunci când nevoia de tineri încorporaţi în armata Rusiei a crescut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Germanii, care nu simţeau că au o obligaţie fată de Imperiul Rus, au emigrat pentru a evita recrutarea.

După victoria Revoluţiei ruse, a fost proclamtă Republica Sovietică Socialistă Autonomă a Germanilor de pe Volga (Autonome Sozialistische Sowjet-Republik der Wolga-Deutschen; Автоно́мная Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика Не́мцев Пово́лжья). Această republică a existat între 1924–1942, având capitala la Engels (oraş cunoscut ca "Pokrovsk" înainte de 1931).

După data de 28 august 1941, cum naziştii înaintau prin URSS către Volga, Stalin a început să fie îngrijorat că germanii de pe Volga ar putea colabora cu ocupantul, aşa că a ordonat o relocare către est în 24 de ore a cetăţenilor de origine germană din regiune. Bărbaţii au petrecut războiul în lagărele de concentrare staliniste, având o rată de supravieţuire foarte scăzută.

Deportări similare au avut loc şi cu alte grupuri etnice: polonezii, cecenii, tătarii din Crimeea.

Germanii deportaţi nu s-au mai întors niciodată în regiunea râului Volga. După război, mulţi s-au aşezat în regiunea Munţilor Ural, în Siberia, Kazahstan (2% dun populaţia republicii este recunoscută ca fiind de origine germană, aproximativ 300.000 de oameni), Uzbekistan (aproximativ 0,064% din populaţie, adică 16.000 de oameni). După decenii de la terminarea războiului, unii dintre ei au încercat să se reaşeze în regiunea în care a existat Regiunea Autonomă Germană, dar această mutare a întâlnit opoziţia populaţiei colonizate pe pământurile lor.

De la sfârşitul anilor 90, mulţi etnici germani au emigrat în patria strămoşilor lor, folosindu-se de avantajul legii germane care garanta dreptul la reîntoarcere, o politică prin care se asigura cetăţenia celor care puteau dovedi că au strămoşi germani. Acest exod a apărut în ciuda faptului că mulţi germani de pe Volga vorbeau puţin sau deloc limba germană. Până la urmă, după un deceniu, Germania a făcut mai dificilă emigrarea cetăţenilor ruşi de origine germană, în mod special pentru cei care nu vorbeau unul dintre dialectele germane din zona râului Volga.

[modifică] Germanii de pe Volga în America de Nord

Germanii de pe Volga au emigrat în Statele Unite şi în Canada şi s-au aşezat în principal în Marile Câmpii: Alberta, estul Colorado, Kansas, Manitoba, Minnesota, estul Montana, Nebraska, North Dakota, South Dakota, Saskatchewan, de cele mai multe ori având succes în cultivarea pământurilor neirigate, după cum învăţaseră să facă în Rusia. Mulţi dintre cei care au sosit între 1870 şi 1912 au petrecut o perioadă muncind la fermele de sfeclă de zahăr din zona de nord-est a statului Colorado.

Urmaşii acestor emigranţi, referindu-se la originea, îşi spun germani din Rusia.