Gérard Klein (science-fiction)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatură franceză |
|
Pe categorii |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă de autori de limbă franceză |
| Portal Franţa |
| Portal Literatură |
Gérard Klein - care a publicat şi sub pseudonimele literare Marc Pagery şi Gilles d'Argyre - (n. 27 mai 1937, Neuilly-sur-Seine, Franţa) este un scriitor francez de science-fiction, care are o pregătire de bază în sociologie.
Klein este editorul colecţiilor prestigioase de literatură science-fiction Ailleurs et Demain şi Livre de Poche.
Cuprins |
[modifică] Scurtă caracterizare a operei sale
Gérard Klein este unul dintre acei scriitori contemporani intens preocupaţi de soarta omenirii care au ales "vehicolul" literaturii de science fiction pentru a ridica problemele posibile, a semnala tendinţele majore şi a avertiza asupra pericolelor ridicate de tehnologie şi de societatea umană însăşi în mersul acesteia înainte.
Două dintre romanele sale sunt cu totul remarcabile sintetizând preocupările sale permanente. Unul este Les Seigneurs de la guerre (Seniorii războiului) iar celălalt este Les virus ne parlent pas (Viruşii nu vorbesc).
[modifică] "Seniorii războiului"
Seniorii războiului este o frescă o societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri până într-un viitor greu de prevăzut azi, analizată complex şi extrem de original din multiple puncte de vedere, filozofic, istoric, religios, cultural şi tehnologic din perspectiva aparent cinică, dar extrem de pragmatică a unui personaj, din viitorul nostru îndepărtat, călător cvasi-instantaneu în spaţiu şi timp, în ambele sale direcţii.
Acest bărbat (având un nume foarte neutru, Georges Corson) este un războinic de "profesie", dar în acelaşi timp este un personaj foarte educat, având nu numai cunoştinţe extrem de vaste şi eficiente (în special de natură militară şi de supravieţuire în orice situaţie şi timp) din toate epocile omenirii, dar şi un foarte solid bagaj cultural şi comportamental. Unicul scop (aparent) al personajului principal este de a interveni minimum minimorum, oriunde în timp şi spaţiu unde este nevoie, pentru a salva războiul, care este - conform concepţiei sale şi a societăţii din care provine - singura modalitate de avansare a omenirii în viitor şi de perpetuare a acesteia.
[modifică] "Viruşii nu vorbesc"
În acest roman, care ar putea fi considerat unul de tip "creaţionist", ideea generică este extrem de novatoare. Specia umană, în acest caz, este o creaţie a viruşilor, care au găsit această modalitate de progres, similară cu aceleia în care oamenii au creat în istoria modernă computerele, pentru a spori eficienţa lor funcţională.
Acest roman prefigurează un alt roman creaţionist, de data asta scris de Richard Dawkins, The Selfish Gene (Egoista genă). Ideea generică şi subiectul sunt similare cu ale romanului lui Gérard Klein, de data aceasta oamenii sunt creaţia genelor însăşi, care au găsit o modalitate eficientă şi sigură de evoluţie şi progres în evoluţia oamenilor atât ca indivizi cât şi ca specie.
Aidoma ca şi în cazul altor romane creaţioniste celebre, aşa cum ar fi cele ale cunoscuţilor Karel Čapek, Război cu salamandrele, şi Isaac Asimov, seria romanelor "robotice", rezultatul creaţiei, în cazul lui Gérard Klein, omenirea însăşi, depăşeşte toate aşteptările creatorilor, scăpând (sau, mai exact, încercând să scape) de creator(i) atunci când decide să declare "război total" tuturor viruşilor (vedeţi şi Golem).
[modifică] Bibliografie
[modifică] Seria La saga d'Argyre
- Chirurgien d'une planète, 1960, ediţia Fleuve Noir, colecţia "Anticipation", re-editată de J'AI LU sub titlul "Le rêve des forêts" şi sub pseudonimul Gilles d'Argyre;
- Les voiliers du soleil, 1961, ediţia Fleuve Noir, colecţia "Anticipation", sub pseudonimul Gilles d'Argyre, re-editată de J'AI LU;
- Le long voyage 1964, ediţia Fleuve Noir, colecţia "Anticipation", sub pseudonimul Gilles d'Argyre, re-editată de J'AI LU;
[modifică] Romane
- Embûches dans l'espace, 1958, colecţia "Le Rayon Fantastique", sub pseudonimul Marc Pagery;
- Le gambit des étoiles, 1958;
- Les voiliers du soleil, 1961;
- Le temps n'a pas d'odeur, 1963, colecţia "Présence du futur", re-editare 2004;
- Les tueurs de temps, 1965, ediţia Fleuve Noir, colecţia "Anticipation", sub pseudonimul Gilles d'Argyre, re-editare Presses Pocket;
- fr Le Sceptre du hasard, 1968, ediţia Fleuve Noir, colecţia "Anticipation", sub pseudonimul Gilles d'Argyre, re-editare Presses Pocket;
- fr Les Seigneurs de la guerre, 1971, ediţia J'AI LU, re-editare Livre de poche;
- La Loi du talion, 1973;
- Le temps n'a pas d'odeur, ediţia a doua, 2004.
