Etnologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Etnologie este un termen care provine din: cuvântul grec ethnos (grup uman cu trăsături comune, tagmă, societate de indivizi asemănători), tradus în epoca modernă drept etnie, grup lingvistic sau rasial, comunitate, popor, naţiune

Etnologia a primit astfel două accepţiuni:

(1) studiu al etniilor sau grupurilor/comunităţilor etnice, diferite de etnia (şi cultura naţională a) cercetătorului;

(2) studiu al propriei etnii naţionale, al obiceiurilor şi folclorului naţional, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum ţăranii), care moştenesc trăsături culturale arhaice şi astfel descriu forme culturale "autentice".

Prima accepţiune se datorează Şcolii franceze de etnologie şi antropologie şi este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, Şcolii germane şi este legată de studierea poporului şi culturii naţionale germane (Völkerkunde). În România şi ţările estice a predominat şi predomină a doua accepţiune a termenului, pentru prima accepţiune fiind folosit din ce în ce mai mult termenul de antropologie culturală.

În lucrarea sa Antropologia structurală (1959), antropologul francez Claude Levi-Strauss, propune o clasificare care depaşeşte această separare între două ştiinţe, vorbind despre trei etape ale unei aceleiaşi discipline:

Etnografia "corespunde primelor stadii ale cercetării: observaţie şi descriere, muncă de teren; o monografie referitoare la un grup destul de restrâns pentru ca autorul să fi putut strânge cea mai mare parte a informaţiei sale datorită unei experienţe personale"

Etnologia "reprezintă un prim pas spre sinteză; fără a exclude observaţia directă, ea tinde spre concluzii suficient de largi (...); această sinteză se poate opera în trei direcţii:

• geografică - dacă dorim să integrăm cunoştinţe relative la grupuri învecinate;
• istorică - dacă urmărim reconstituirea trecutului uneia sau mai multor populaţii;
• sistematică - dacă izolăm, pentru a-i acorda atenţie specială, un anumit tip de tehnică, un obicei, sau o instituţie (...)

În toate cazurile, etnologia cuprinde ca demers preliminar etnografia şi constituie prelungirea acesteia"

Antropologia "vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică şi geografică, aspirând la o cunoaştere aplicabilă ansamblului dezvoltării umane de la, să spunem, hominizi până la rasele moderne şi căutând să ajungă la concluzii, pozitive sau negative, valabile însă pentru toate societăţile umane, de la marele oraş modern până la cel mai mic trib melanezian"

- antropologie :: etnologie :: etnografie

"În acest sens se poate spune, aşadar, că între antropologie şi etnologie există acelaşi raport care a fost definit mai sus între aceasta din urmă şi etnografie" (Claude Levi-Strauss)

- antropologie/etnologie/etnografie

"Etnografia, etnologia şi antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei concepţii diferite despre aceleaşi studii. Ele sunt, de fapt, trei etape sau trei momente ale aceleiaşi cercetări" (Claude Levi-Strauss)

[modifică] Observaţii

În anii din urmă (după 1960, şi după 1990 şi mai evident) limbajul antropologiei culturale (deci şi denumirile de mai sus) tinde să se unifice sub influenţa antropologiei americane sau anglo-americane. În acest context termenii englezeşti tind tot mai mult, precum şi în alte domenii, să devină canonici în limbajul ştiinţific antropologic la nivel global.

Se poate observa, astfel, treptata renunţare la termenii de "etnologie", "etnografie", "folclor", cu tot ce însemnau ei, şi înlocuirea lor sau (mai frecvent) încercarea de integrare a lor în termenul mai generos de "antropologie culturală". În acelaşi timp termeni precum "Volkerkunde" sau "ethnologie" tind să fie utilizaţi doar în sensul indicării unui "specific local" (cu istoria lor), german sau francez, legat de aceste denumiri; respectiv să capete accepţiunea unor ştiinţe asociate unor ideologii sau regimuri politice care le-au instrumentat (precum în cazul etnologiei şi folclorului româneşti).

Se păstrează însă o relativă distincţie între antropologia culturală ca ştiinţă socială complexă, integratoare etc. şi etnografie ca însemnând partea descriptivă (survenind unei metodologii) a antropologiei. Totodată tinde să se extindă accepţiunea termenului etnografie înspre (a) alte domenii (însemnând partea descriptivă sau supusă unei metodologii calitative a cercetărilor din): sociologie, cultural studies, politologie, pedagogie, mass-media şi comunicare, studii asupra dezvoltării sau relaţiilor de putere (din şcoli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b) dimensiunea reflexiv-critică a antropologiei (punând accent pe faptul că antropologul reflectează asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf).

În spaţiul ştiinţific românesc aceste accepţiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", şi în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria ştiinţelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată de etnografia modernă, metoda monografică, care nu a fost însă adoptată de ştiinţa etnologică românească.

[modifică] Etnologi români

• Simion Florea Marian, Nunta la români, Naşterea la români, Moartea la români
• Ovid Densusianu, Folklorul. Cum trebuie înţeles, Vieaţa păstorească în poezia noastră populară
• Romulus Vuia, Studii de etnografie şi folclor
• Petru Caraman, Colindatul la români, slavi şi la alte popoare
• Horia Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitatea la poporul român
• Constantin Brăiloiu (etnomuzicolog), Metoda de cercetare folclorică, Le folklore musical, Sur une melodie russe
• Ion Muşlea, Cercetări folclorice în Ţara Oaşului, Arta ţăranilor români din Transilvania. Icoane pe sticlă şi xilogravuri
• Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, Eseu despre dansul popular românesc
• Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Folclor literar românesc.
• Valer Butură, Etnografia poporului român, Străvechi mărturii de civilizaţie românească