Ceangăi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ceangăi (maghiară: csángó) este denumirea comună pentru trei grupe de confesiune romano-catolică, a căror origine, maghiară sau română, este disputată. Potrivit recensământului din 2002, numărul acestora este de 1.370.

• ceangăii din Bârsa (maghiară: barcasági csángók)
• ceangăii din Ghimeş (maghiară: gyimesi csángók)
• ceangăii din Moldova (maghiară: moldvai csángók)

Nu trebuie confundaţi cu secuii din Bucovina, o populaţie maghiară care a trăit în judeţul Suceava între 1777 şi 1940, şi dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiţi în mod eronat ceangăi.

În ultima vreme, în terminologia românească prin ceangăi se înţelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceştia se disting prin particularităţi lingvistice arhaice (de vreme ce nu au fost atinşi de reformele lingvistice maghiare din Ungaria şi Transilvania) şi prin bogăţia de tradiţii şi artă populară. În decursul secolelor, identitatea cengăilor din Moldova s-a bazat pe apartenenţa la Biserica Catolică de rit latin şi pe limba unora dintre ei, un dialect unguresc.

Cuprins 1 Etimologia 2 Limba 3 Cultura 4 Activităţi culturale 5 Istoric 6 Recensământul din 1890 7 Răspândire 8 Învăţământul în limba maghiară 9 Toponimia maghiară în Moldova 9.1 Toponime simple (denumiri de aşezări) 9.1.1 Judeţul Bacău 9.1.2 Judeţul Neamţ 9.1.3 Judeţul Iaşi 9.1.4 Judeţul Suceava 9.1.5 Judeţul Vaslui 9.1.6 Judeţul Botoşani 9.1.7 Judeţul Vrancea 9.1.8 Judeţul Galaţi 9.2 Oronime (denumiri ale formelor de relief) 9.3 Hidronime (denumiri de ape) 10 Citate 11 Legături externe 12 Bibliografie

[modifică] Etimologia

La mijlocul secolului XVII, termenul de ceangău era încă necunoscut. În 1646, nici arhiepiscopul Marco Bandini, administrator apostolic pentru Moldova, nici secretarul său Paul Beke nu îl cunoşteau. Cea dintâi menţiune, sub forma csengo-magyarok, datează din 1781, aflându-se într-o scrisoare a episcopului catolic al Transilvaniei, contele Ignaţiu Batthyany, fără ca autorul să facă vreo aluzie la originea populaţiei desemnată astfel, spunând doar că vorbesc foarte prost ungureşte.

Potrivit lui Péter Zöld, preot catolic din parohia Delniţa din Transilvania secolului XVII, cuvântul csángó vine din verbul unguresc csangani, „a hibridiza”, „a practica încrucişarea a două varietăţi sau a două specii diferite” şi ar putea însemna „amestec, metisaj, bastard”. Într-o scrisoare din 1766, Péter Zöld spunea că acest termen a fost adoptat de către savanţii unguri pentru a desemna limbajul hibrid (chango-beszéd) al celor care vor fi numiţi de către unguri, după dialectul lor, ceangăi (csángók). El adaugă că ceangăii sunt bilingvi, dar că poartă un costum românesc. Din cauza apartenenţei lor la religia catolică, erau numiţi „unguri” de către populaţia Moldovei.

Conform dicţionarelor de limbă maghiară, cuvântul provine din csángál şi elcsángál care înseamnă a hoinări, a se desprinde de ceilalţi. Maghiarii din Ardeal foloseau cuvântul "csángó" (ceangău) pentru denumirea ungurilor care s-au desprins din maghiarime şi trăiesc departe de ea. Nu numai catolicii din Moldova sunt numiţi ceangăi. La fel sunt numiţi de către secui atât maghiarii din Ţara Bârsei (jud. Braşov), cât şi maghiarii din valea Ghimeşului. Dicţionarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicaţie: csangó, csángó = umblător, persoană care îşi schimbă locul. Aceeaşi explicaţie o dau şi: Dicţionarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicţionarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, Bucureşti 1978; Dicţionarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicţionar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979.

Lingvistul ungur Bernat Munkacsi afirmă că cuvântul ceangău vine din verbul secuiesc csangani, a încrucişa, în sensul de încrucişare de rase. Numele le-ar veni din amestecul dialectului lor cu româna. Un alt autor ungur, Aladar Ballagi, scrie: „Acest popor se numeste csángó, cuvânt care-şi află originea în verbul csangani şi înseamnă în ungureşte «degenerat»”. Potrivit lui Jean Nouzille, autorul unui studiu elaborat pentru Comisia de cultură şi învăţământ a Consiliului Europei, Bernat Munkasi şi Aladar Ballagi oferă cea mai bună interpretare etimologică şi semantică a cuvântului „ceangău”.

[modifică] Limba

Limba vorbită în zona Romanului este cea mai veche formă a limbii maghiare care încă se mai vorbeşte, are multe cuvinte foarte vechi. "Când un săbonean vorbeşte ungureşte, se aude limba din cărţile străvechi maghiare" - spun cu emoţie intelectualii maghiari. Pentru că timp de sute de ani ceangăii au fost izolaţi de ungurii de peste Carpaţi, limba lor nu s-a schimbat prea mult; au fost împrumutate din română unele cuvinte noi, care nu existau în vremea când au venit în Moldova: tren, maşină, primărie, spital şi aşa mai departe. Numai un cunoscător al limbii maghiare - cea veche sau cea de azi - poate înţelege limba ceangăilor. Desigur că sunt unele diferenţe între limba ceangăilor şi limba vorbită astăzi în Ardeal şi în Ungaria, aşa cum şi românii de azi vorbesc altfel decât în cronicile străvechi româneşti. Chiar şi azi, un oltean înţelege mai greu pe un basarabean, dar basarabeanul nu are nici un motiv să se ruşineze pentru aceasta, dimpotrivă, el a păstrat un grai deosebit. Graiurile româneşti vorbite în Basarabia şi în Banat, în Bărăgan şi în Maramureş, deşi prezintă numeroase diferenţe între ele, toate sunt forme ale limbii române. Aşa cum, pentru scopuri de putere, se încearcă să se demonstreze că basarabenii ar vorbi "limba moldovenească" şi nu românească, la fel, există cercuri de influenţă care nu vor să accepte că ceangăii vorbesc un dialect maghiar, şi încearcă să oprească legăturile ceangăilor cu maghiarii din Ardeal şi din Ungaria. Ce era de dorit pentru români este greu de acceptat în România pentru ceilalţi, chiar şi în ziua de azi. Dar să vedem un singur exemplu despre cum era înţeleasă aceeaşi problemă în 1880, când era vorba despre ceilalţi: Ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, era liber să scrie astfel despre ungurii din Moldova: "În Moldova, în doue din cele mai mari şi mai frumoase judeţie, mai cu semă Bacăulu şi Romanulu, locuitorii ţierani, cari suntu mai toţi răzăşi, moşneni şi proprietari mici, vorbesc numai unguresce. Cându intri în satele loru, e mai reu decâtu în mijloculu Ungariei; trebue să mergi cu tălmaci: femeile şi copii nu sciu se dea nici "bună demaneţia" românesce. Culpa neiertată este a oameniloru noştri de statu că n-au îngrigitu nici odată de romanisarea acestui elementu şi a lăsatu în inima Moldovei o populaţiune de peste doue sute de mii, streină şi de limbă şi de religiune. Domnule Nicolae Creţiulescu, Ministru culteloru şi instucţiunei publice, se vede că seculii ţi-a păstratu d-tale resolvarea acestei cestiuni naţionale. Fă ca poporulu ruralu, căruia i-au datu pământu la 2 maiu, se fie unulu şi acelaşi şi în limbă şi în animă, căci în elu stă vieţia ţierei; româniseză pre aceşti Ciangăi, scapă-i de urâtulu nume, ce nu voru nici ei să-lu poarte, şi vei ave eterna recunoscinţia. Mesurile ce ar trebui să se ia suntu: mai întâiu îndesuirea scoleloru prin tote satele, cătunele şi fundăturile unguresci; copii luaţi cu vătăşielulu şi duşi la scola erna si vera, mai cu seama fetele, care devenindu mame şi voru înveţia copii românesce; şi alu doilea, pe la tote bisericile loru, aduşi preoţi dintre Românii din Transilvania, ca să le vorbească şi să le ceteasca românesce. Cându preotulu le va da binecuventarea în limba română, cându dascălu le va cânta românesce, şi cându mama va legăna copilulu si-i va dice: haidi, nani, puiulu mamei, resultatulu va fi dobânditu

[modifică] Cultura

La Roma, în cetatea Sfântului Petru, Vaticanul publică revista Culturi şi credinţă (Culture e fede). Cultura populară şi limba veche a catolicilor din Moldova au o valoare mare pentru Europa - acesta este mesajul unui articol din revistă.

[modifică] Activităţi culturale

Printre obiectivele primordiale ale Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova păstrarea tradiţiilor se situează în fruntea activităţilor principale. Pentru atingerea acestui scop, încă de la înfiinţarea sa, AMCM a organizat întâlniri în localităţile ceangăieşti unde s-au pus bazle unor grupuri folclorice şi de păstrare a tradiţiilor. Aceste grupuri au participat la diferite manifestaţii culturale atât în ţară, cât şi peste hotare, prezentând publicului larg cîntece, balade, dansuri, obiceiuri, poveşti şi jocuri ale ceangăilor.

Cele mai populare festivaluri la care grupurile sunt invitate :

• Balul Ceangăiesc de la Budapesta, în 2005 fiind la ediţia a IX-a
• Tabăra Internaţională de Dans şi Cântece Populare de la Jászberény, aflată la ediţia a XXIV-a
• Zilele Sf. Gheorghe
• Festivalul şi Săptămâna Satului Fundu-Răcăciuni
• Săptămâna Satului Somuşca
• Zilele Pustiana
• Tabăra de Folclor de la Lunca de Jos
• Ziua Ceangăilor - organizată anual în oraşele din Ardeal

După implementarea programului educaţional grupurile de folclor au fost completate şi de copii, în majoritatea locaţiilor de învăţământ aceştia formând grupe folclorice de tineri. Aceşti copii sunt îndrumaţi de nume consacrate în folclorul ceangăiesc.

[modifică] Istoric

Primele surse^{(de indicat sursele)} menţionează prezenţa unei comunităţi etnice maghiare în Moldova încă din secolul al XIII-lea. În secolele XV-XVI numeroşi saşi şi maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spaţiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziţia unor săteni şi represiuni din partea autorităţilor, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui au trecut munţii şi s-au stabilit în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă.

Conform unui punct de vedere îmbrăţişat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia. Creşterea neobişnuită a populaţiei catolice din Moldova a dus la apariţia a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamţ şi laşi. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoşi în afara celor trei naţiuni medievale (unguri, saşi şi secui), s-au ridicat cerându-şi drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja şi în 1784 cu Horea, Cloşca şi Crişan. Adânciţi în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniţi de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii şi părăsite,... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munţi cu toată familia sa, unde nu găseşte decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din ţară”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale.

[modifică] Recensământul din 1890

• Marele dicţionar geografic al României

întocmit de George Ioan Lahovari şi editat de Societatea Geografică Română, Bucureşti 1898. Judeţul Bacău. Populaţiunea "După recensământul din 1890, judeţul Bacău numără 172.496 de locuitori.

După naţionalitate, populaţiunea urbană se împarte în 9.665 Români, 1.199 Unguri, 7.369 Evrei, 530 Armeni, 45 Greci, 629 Germani, 20 Ruşi, 5 Sârbi, 18 Francezi, 55 Italieni, 12 Elveţieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în total 19.200 suflete.

Populaţiunea rurală se compune din 123.132 Români, 24.715 Unguri, 5.197 Evrei, 47 Greci, 111 Germani, 5 Ruşi, 5 Francezi, 58 Italieni, 1 Englez, 35 Bulgari, în total 152.296 suflete.

Locuitori pământeni sub protecţiune română, de care, afară de Români, ţin şi Armenii, Ungurii şi Evreii: 170.883.

Cultul catolic numără în acest judeţ 32.463 credincioşi, mai mult ca în orice alt judeţ din ţară.

Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în judeţul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotuşului cu reşedinţa în Târgul-Trotuşul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotuşul şi cele din satele cu Săcui: Dărmăneşti, Pustiana şi Grozeşti. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reşedinţa în Bacău. De acest vicariat depind parohii de prin locurile locuite de Ciangăi şi anume: Prăjeşti, Bacău, Liuzi-Călugăra, Valea Seacă, Valea-Mare, Cleja şi Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcţie, deservite de 12 preoţi, 54 cântăreţi şi eclesiarhi. De acest rit ţin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."

[modifică] Răspândire

Ceangăii locuiesc în judeţele Bacău, Neamţ, Iaşi, Vrancea (ceangăii din Moldova), Harghita (ceangăii din Ghimeş), Braşov (ceangăii din Bârsa), iar în ultimii 50 de ani comunităţi de ceangăi s-au stabilit în mai multe judeţe din ţară (de ex. judeţul Constanţa, judeţul Tulcea).

În Moldova se disting trei grupuri de ceangăi: Ceangăii de Nord (estimaţi a fi în număr de cca 21000), Ceangăii de Sud (cca 13000) şi Ceangăii Secui (cca 66000). După aceste estimări numărul ceangăilor se ridică la cca 100000, din care 62000 încă mai folosesc dialectul unguresc. Zeci de mii de ceangăi locuiesc în judeţul Braşov şi în Ghimeş. Oficial, conform recensământului din 2002, trăiau în România 1.266 de ceangăi. Alte zeci de mii s-au declarat maghiari sau români. Din 265.000 de catolici din Moldova, 95% se consideră şi se declară români. Ei resping catalogarea ca minoritate etnică şi atribuirea numelui impropriu de ceangăi, afirmând că sunt o parte a poporului român, o comunitate de confesiune catolică din sânul acestuia. Ei nu doresc nimic altceva decât să fie lăsaţi să trăiască alături de românii ortodocşi în bună înţelegere, aşa cum o fac de altfel de mai multe secole.

[modifică] Învăţământul în limba maghiară

În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învaţă în şcoli maghiare. În Moldova, în 13 localităţi au fost organizate cursuri extraşcolare, iar în 11 localităţi limba maghiară e înclusă în programul şcolar. În anul şcolar 2005-2006, 725 de elevi au învăţat maghiara în grupuri şcolare, iar 369 în grupuri extraşcolare. Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) este asociaţia care se îngrijeşte de bunul mers al programului.

[modifică] Toponimia maghiară în Moldova

Drept mărturie a prezenţei ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime româneşti păstrate până în prezent (listă incompletă):

[modifică] Toponime simple (denumiri de aşezări)

[modifică] Judeţul Bacău

• Agăş (comună) (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri") [[1]]
• Apa Asău (sat, comuna Asău) (1. din magh. "apát", în trad. "abate", "stareţ" /vezi de ex. Apa/hida, la origine Apát/hida sau 2. "apa", în trad. "principal", "tată", + "aszó", de la pârâul Asăul, în trad. "pârâul care seacă")
• Asău (comună) (din magh. "aszó", de la pârâul Asău, în trad. "pârâul care seacă") [[2]]
• Bacău (magh. "Bákó", în trad. "loc de execuţie" sau de la antroponimul Bakó "Călău")
• Baraţi (sat, comuna Mărgineni) (magh. "Barát", în trad. "Călugări", [[3]], vezi şi articolul bărăţie)
• Bartăşeşti (sat, comuna Ungureni) (de la antroponimul Bartos)
• Bartea, Barta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Barta)
• Boboş (sat, comuna Dealul Morii) (din antroponimul "Babos", în trad. "Pistruiatu" sau din "babos", în trad. "locul cu fasole")
• Borzeşti (aparţine de municipiul Oneşti) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
• Cădăreşti (sat, comuna Palanca) (din magh. "kádár", în trad. "dogar")
• Captalan (sat, comuna Motoşeni) (din magh. "káptalan", în trad. 1.) "plantă erbacee cu frunze mari şi late, întrebuintate ca acoperiş la stupii primitivi de albine", 2.) "organizaţia canonicilor")
• Ciucani (sat, comuna Răcăciuni) (magh. "Csík", de la toponimul Csík - Ciuc - sufixul -eni arată că întemeietorii erau din Ciuc)
• Ciugheş (sat, comuna Palanca) (magh. "Csügés", în trad. "tufăriş") Rosetti, p. 5.
• Cuchiniş (parte a satului Brusturoasa) (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari)
• Faraoani (comună) (magh. "Forrófalva", în trad. "Satul Forró" - nume de familie, "Satul lui Fierbinte") [[4]]
• Fărcaşa (sat, comuna Onceşti) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
• Fichiteşti, (sat, comuna Podu Turcului) (din magh. "fekete", în trad. "negru", sau de la antroponimul Fekete)
• Gherăieşti, Birăieşti (azi încorporat în municipiul Bacău) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) Rosetti, p. 7.
• Ghimeş (magh. "Gyimes", de la "gém/szarvas", în trad. "locul cu cerbi")
• Gioseni (sat, comuna Tamaşi) (din magh. "diós", în trad. "loc cu nuci") (numele maghiar actual al satului: "Gyoszény" arată că fondatorii erau maghiari, apoi majoritari au devenit românii, iar secuii veniţi după 1764 au preluat toponimul - teorie întărită şi de faptul că în dialectul local se arată o puternică influenţă secuiească, în ciuda faptului că satul este în zona "ceangăilor de sud") [[5]]
• Lapoş (sat, oraşul Dărmăneşti) (magh. Lápos, în trad. "mlăştinos")
• Lucăceşti (sat, oraşul Moineşti) (magh. "Lukácsfalva", de la antroponimul Lukács "Luca")
• Ludaşi (sat, comuna Balcani) (din magh. "ludas", în trad. "găşteni")
• Nadişa (sat, comuna Strugari) (din magh. "nádas", în trad. "loc cu stuf)
• Orăşa (sat, comuna Livezi) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
• Orăşa Avram (sat, comuna Sănduleni) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
• Palanca (comuna) (magh. "Palánka", în trad. "fortificaţie din trunchiuri de copac")
• Perchiu (sat, comuna Huruieşti) (de la muntele Perchiu, magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ţine judecata") Rosetti, p. 5.
• Şanta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Sánta "şchiop")
• Sascut (comună) (magh. "Szászkút", în trad. "Fântâna Sasului") [[6]]
• Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime") Rosetti, p. 5.
• Şendreşti (sat, comuna Motoceni) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
• Şomuşca (sat, comuna Cleja) (magh. "Somoska", în trad. "locul unde cresc coarne")
• Tamaşi (comună) (magh. "Tamás", de la antroponimul Tamás)...mai sigur Tamaşi vine din cuvinte ale dacilor de la cetatatea Tamaşidava care se găseşte pe teritoriul satului Răcătău, comuna Horgeşti, jud. Bacău, în vecinătatea comunei Tamaşi, cetate ce exista cu mult înainte devenirea ungurilor în Europa. Prin urmare provenienţa maghiară a denumirii este exclusă.
• Tarhăuşi (sat, comuna Ghimeş) magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol")
• Teiuş (sat, comuna Parava) din magh. "tövis", în trad. "loc cu ghimpi"(pentru comparaţie vezi oraşul Teiuş din judeţul Alba)
• Trotuş (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăşti") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
• Uifalău (vechiul nume al comunei Nicolae Bălcescu /în perioada interbelică Ferdinand/) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
• Uifalău (vechiul nume al comunei Traian) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
• Unguri (sat, comuna Găiceana) (fostul nume al satului Arini /până în 1967/) (magh. "Magyarfalu", în trad. "Satul Unguresc")
• Vermeşti (sat, oraşul Comăneşti) din magh. "vermes", în trad. "loc cu capcane (pentru animale)" (pentru comparaţie vezi satul Vermiş din judeţul Bistriţa)
• Verşeşti (sat, comuna Sănduleni) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roşcovan"
• Valea Şoşii (sat, comuna Poduri) din antroponimul magh. "Sós, Soós", în trad. "şalgău"

[modifică] Judeţul Neamţ

• Adjudeni (sat, comuna Garcina) (magh. Dsidafalva, însă care vine din denumirea românească; din antroponimul Egyed – locuitorii provin din Adjud, jud. Bacău) [[7]]
• Almaş (sat, comuna Garcina) (din magh. "almás", în trad. "locul cu meri, mereni")
• Baratca (sat, comuna Bărgăuani) (din magh. "barát", în trad. "călugăr") (vezi şi articolul bărăţie)
• Başta (sat, comuna Secuieni) (din magh. "básta", "bástya", în trad. "bastion") (observaţie: consoana "ş" arată că denumirea nu vine de la ceangăii "sâsâiţi", nici de la românescul "bastă", ci cel mai probabil de la secui) Alexandru Ciorănescu: DET, 722.
• Bereşeşti (sat dispărut, comuna Gherăeşti, Birăeşti) (din magh. "béres", în trad. "argat") [[8]]
• Bicaz (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
• Bicaz Chei (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
• Ceahlău (comună) (de la muntele Ceahlău, care vine din magh. "Csalhó", în trad. "zăpadă înşelătoare")
• Cuejdiu (sat, comuna Garcina) (din magh. "kövesd", în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieşd" "Cuiejd")
• Cut (sat, comuna Dumbrava Roşie) (din magh. "kút", în trad. "fântână, izvor")
• Fărcaşa (comună) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [[9]]
• Făurei (comună) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + magh. "hely", în traducere "loc" = "locul lui Făur")
• Gherăeşti, Birăeşti (comună) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) [[10]]
• Grinţies (comună) (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
• Holm (sat, comuna Pânceşti) (din magh. "halom" /în maghiara veche "holm"/, în trad. "colină", "movilă") – posibil din ucraineană sau rusă "holm", în trad. "colină", "movilă")
• Leucuşeni (azi încorporat în Săbăoani) (magh. "Lőkösfalva", "Lököszfalva", de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[[11]] /Slovacia/ [[12]]
• Oşlobeni (sat, comuna Bodeşti) (1. din magh. "vas" - în dialectul secuiesc "vos" - , în trad. "fier" + "láb", în trad. "parcelă" sau "poale" = "parcela fieroasă" sau "poalele (muntelui) fieros") (2. de la antroponimul Vas "puternic" + "láb", în trad. "parcelă" = "parcela lui Vas") (observaţie: pentru va>o vezi város>oraş, udvarhely>odorhei)
• Ozana „Este discutată, de asemenea, situaţia coexistenţei pentru o perioadă îndelungată de timp a două nume pentru acelaşi curs de apă, Ozana şi Neamţul. Numele Ozana, de origine maghiară, mai vechi decât Neamţul, s-a menţinut doar la nivel popular, în timp ce celălalt hidronim, dat de administraţie în virtutea faptului că râul trece chiar prin târgul cu acest nume, a rămas aproape exclusiv la nivel cult, neintersectându-se în uz cu denumirea populară.” [13]
• Săbăoani (comună) (magh. "Szabófalva", "Satul Croitorului", "Satul Sabăului")
• Săcăluşeşti (sat, comuna Agapia) (din magh. "szakálas", în trad. "bărbos")
• Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime")
• Secuienii Noi (sat, comuna Secuieni) (în trad. "satul celor din Secuime")
• Tarcău (comună) (de la muntele Tarcău, din magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriţ” ( N. Iordan: Nume de locuri româneşti din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriţ”
• Tămăşeni (comună) (de la antroponimul Tamás "Toma") [14]
• Telec (sat, comuna Bicaz) (din magh. "telek", în trad. "parcelă, lot de case")
• Ticoş (sat, comuna Bicaz) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
• Ticoş Floarea (sat, comuna Taşca) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
• Verşeşti (sat, comuna Girov) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roşcovan"

[modifică] Judeţul Iaşi

• Boroşeşti (sat, comuna Scânteia) (din magh. "boros", în trad. "locul cu vin" eventual din antroponimul Boros)
• Căueşti (sat, comuna Scheia) (din magh. "kő", "köves", în trad. "piatră", "pietros")
• Fărcăşeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
• Fedeleşeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "fedeles", în trad. "butoi cu capac") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "fedeleş" "butoi cu capac")
• Feredeni (sat, comuna Deleni) (din magh. "feredő", în trad. "băi") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi")
• Forăşti (sat, comuna Gropniţa) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
• Gârbeşti (sat, comuna Tibana) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
• Heleşteni (comună) (din magh. "halastó", în trad. "heleşteu") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleşteu")
• Hălăuceşti (comună) (magh. "Halasfalva", în trad. "Satul cu Peşti")
• Holm (sat, comuna Podu Iloaiei) (din magh. "halom", în trad. "colină", "movilă")
• Miclăuşeni (sat, comuna Butea) (magh. "Miklósfalva", de la antroponimul Miklós "Nicolae")
• Mogoşeşti (comună) (din magh. "magas", în trad. "înalt")
• Podu Iloaiei (oraş) (magh. "Lónyahíd", "luna" în slavă "vânători", transmis în română prin filieră maghiară: Lónya> Loaia /vezi Bánya>Baia, iar prin etimologie populară a fost adăugat i-ul din faţă – pentru preluare concomitentă din slavă vezi localitatea Luna /în maghiară Lónya/ din jud. Cluj)
• Şendreni (sat, comuna Victoria) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")

[modifică] Judeţul Suceava

• Baia (comună) (magh. "Bánya", în trad. "mină") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
• Botuş (sat, comuna Fundu Moldovei) (de la jitnicerul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.) [[15]]
• Botuş, Botoş (sat, comuna Iacobeni /până în 2002/, iar apoi comuna Ciocăneşti) (de la antroponimul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.)
• Cărăuş de Jos (cătun, comuna Dorna Cândrenilor, la graniţa dintre judeţele Bistriţa şi Suceava) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observaţie: dacă numele era legat de cărăuşi, atunci forma ar trebui să fie "Cărăuşii de Jos")
• Cărăuş de Sus (cătun, comuna Dorna Cândrenilor) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observaţie: dacă numele era legat de cărăuşi, atunci forma ar trebui să fie "Cărăuşii de Sus")
• Falcău (sat, comuna Brodina) (din magh. "fal", în trad. "zid" + magh. "kő", în traducere "piatră" = "fal/nak való/ kő" "piatră pentru zid", eventual "zid de piatră")
• Forăşti (comună) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
• Leucuşeşti (sat, comuna Preuteşti) (de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[[16]] /Slovacia/)[[17]]
• Lucăceşti (comună) (de la antroponimul Lukács "Luca")
• Suceava (municipiu) (din magh. "szűcs", în trad. "cojocar", "suciu" + sufixul slavo-român -eavă = cojocărie)( vezi la Suceava

[modifică] Judeţul Vaslui

• Bărtăluş-Răzeşi (Bărtăluş: din antoponimul maghiar Bartalus)
• Bărtăluş-Mocani (Bărtăluş: din antoponimul maghiar Bartalus)
• Ghergheleu (sat, comuna Codăeşti) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
• Ghergheşti (comună) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
• Huşi (oras) (magh. "Husz" de la husiţi - aceasta e numai una din etimologiile posibile)
• Pogana (comună) (studiul fonetic arată că Pogana vine din forma maghiară “pogány”)
• Pogăneşti (sat, comuna Stănileşti) (studiul fonetic arată că Pogăneşti vine din forma maghiară “pogány”)
• Secuia (sat, comuna Muntenii de Jos)

[modifică] Judeţul Botoşani

• Balinţi (sat, comuna Havârna) (de la antroponimul Bálint "Valentin")
• Borzeşti (sat, comuna Ungureni) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
• Botoşani (municipiu) (de la fondatorul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.) [18]
• Gherghel (cătun, comuna Şendriceni) (din antroponimul Gergely "Grigore")
• Gârbeni (sat, comuna Havârna) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
• Gârbeşti (sat, comuna Todireni) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
• Hilişeu (comună, Hilişeu Horia, Hilişeu Cloşca, Hilişeu Crişan) (din magh. "halastó", în trad. "heleşteu") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleşteu") [19]
• Şendreni (sat, comuna Frumuşica) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
• Şendriceni (comună) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
• Unguroiaia (sat, comuna Cristeşti)

[modifică] Judeţul Vrancea

• Adjud (magh. "Egyedhalma", de la antroponimul Egyed) [20]
• Bicheşti (sat, comuna Bogheşti) (din magh. "bikk", "bükk", în trad. "fag")
• Chiojdeni (comună) (din magh. "köves", în trad. "pietros") (vezi Chiojdu din jud. Buzău)
• Farcaş (sat, comuna reghiu) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
• Făurei (sat, comuna Garoafa) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + "hely", în magh. "loc")
• Feldioara (sat, comuna Tănăsoaia) (din magh. "földvár", în trad. "cetate din pământ")
• Palanca (sat, comuna Urecheşti) (din magh. "palánka", în trad. "fortificaţie din trunchiuri de copac")

[modifică] Judeţul Galaţi

• Balinteşti (sat, comuna Bereşti Meria) de la antroponimul Bálint "Valentin" [[21]]
• Căuieşti (sat, comuna Drăguşeni) din magh. "kő" "köves", în trad. "piatră", "pietros"
• Corod (comuna) din magh. "Kóród", în trad. "loc cu cocean, tuleu", pentru comparaţie vezi nemumăratele denumiri maghiare "Kóród", "Kórógy" din Bazinul Carpatic
• Ghidigeni (comună) (din magh. “hegedüs”, în trad. „satul muzicantului, violonistului” – pentru comparaţie vezi exemplul satului Ghidighici de lângă Chişinău, numit în vechime Highideşul) [[22]]
• Ghingheşti (sat, comuna Drăguşeni) 1.) din magh. "gyöngyös", în trad. "loc cu vâsc", pentru comparaţie vezi nemumăratele denumiri maghiare "Gyöngyös"din Bazinul Carpatic, 2.) din antroponimul Gyöngyös, în trad. "cel care se ocupă de perle"
• Ionăşeşti (sat, comuna Nicoreşti) de la antroponimul Jónás "Iona"
• Şendreni (comună) de la antroponimul Sándor "Alexandru"
• Taplău (sat, comuna Ghidigeni din magh. "tapló", în trad. "iască"
• Ungureni (sat, comuna Munteni)

[modifică] Oronime (denumiri ale formelor de relief)

• Aldămaş (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
• Apahaoş (magh. "Apahavas", din magh. "apát", în trad. "abate" + "havas", în trad. "munte /înalt/") Rosetti, p. 4. (ex. Apáthida> Apahida, Apátnagyfalu> Apanagyfalu)
• Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
• Ceahlău (magh. "Csalhó", în trad. "zăpadă înşelătoare")
• Cerebic (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
• Cherebic (magh. "Kerekbükk", în trad. "pădure rotundă de fag") Rosetti, p. 4.
• Cheşchieşul (magh. "Kecskés", în trad. "loc cu capre") Rosetti, p. 4.
• Dealul Poşorcanilor (în trad. "dealul vrăjitoarelor") Rosetti, p. 5.
• Farcu-Mare (magh. "Nagyfarok", în trad. "coada mare") Rosetti, p. 5.
• Farcu-Mic (magh. "Kisfarok", în trad. "coada mică") Rosetti, p. 5.
• Gârbe (pârâu, jud. Suceava) (din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat") [[23]]
• Haloş (magh. "Halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 4.
• Haloşul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
• Haloşul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
• Lapoşul (magh. "Lápos", în trad. "mlăştinos") Rosetti, p. 5.
• Micheş (magh. "Mikes", de la antroponimul Mikes) Rosetti, p. 4.
• Muieruş (magh. "Magyarós", în trad. "aluniş") Rosetti, p. 4.
• Obcinele Feredeului (jud. Suceava, din maghiarul "feredő", în trad. "loc de scăldat", "băi") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi")
• Perchiul (magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ţine judecata") Rosetti, p. 5.
• Pilişca (magh. "Piliske", în trad. "muntele mic cu cenuşă") Rosetti, p. 5.
• Pogăneşti-Suceveni (pădure, jud. Galaţi) (studiul fonetic arată că Pogăneşti vine din forma maghiară “pogány”)
• Rarău (munte, jud. Suceava, magh. Ráró, de la o specie de vulturi migratori, un fel de uliu, şoim - de asemenea nume dat cailor [24])
• Şandru-Mare (magh. "Nagysándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
• Şandru-Mic (magh. "Kissándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
• Şaroşa (magh. "Sáros", în trad. "noroios") Rosetti, p. 5.
• Tarcău (magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol")
• Tarhaoş, Tarhăuşi (magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol") Rosetti, p. 4.

[modifică] Hidronime (denumiri de ape)

• Agăş (pârâu, jud. Bacău) (de la satul "Ágas", în trad. "Ramuri")
• Asău (pârâu, jud Bacău) (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
• Brateş (lac, jud. Galaţi) (din magh. "barátos", în trad. "unde trăiesc baraţii")
• Căiuţul Mare (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
• Căiuţul Mic (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
• Ciugheş (magh. "Csügés", în trad. "tufăriş") Rosetti, p. 5.
• Cuejdiu (din magh. "kövesd", "küvesd" în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieşd" "Cuiejd")
• Fărcaşa (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [25]
• Haloşul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
• Haloşul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
• Ticoş (de la satul Ticoş, din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
• Trotuş (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăşti" - prin filieră maghiară) [26]

[modifică] Citate

Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul amănunţit al episcopului Bandinus despre Moldova secolului XVII, Mircea Eliade s-a ocupat de ritualurile şi credinţele pre-creştine ale locuitorilor din Moldova:

[modifică] Legături externe

• A moldvai csángók lélekszámáról
• Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova
• Fundaţia Culturală Siret
• Asociatia Romano-Catolicilor "Dumitru Martinas - reprezentanta Romano-Catolicilor din Moldova (aşa-zişi "ceangăi")
• Jean Nouzille, articol despre ceangăi
• Muzeul Romano-Catolicilor (Ceangăilor)
• Council of Europe Recommendation 1521 (2001) on the Csango minority culture in Romania
• Document - Publicaţiune
• NATIONAL GEOGRAPHIC In the shadow of Attila For centuries geography and politics isolated Romania's Csángó people—the professed heirs of Attila.
• Asociatia Maghiarilor Ceangai din Moldova
• Bacau - Date istorice

[modifică] Bibliografie

• Radu Rosetti: Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova - extras din Analele Academiei Române, Bucureşti, 1905
• Ce limbi se vorbesc pe glob Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968 Elena Slave şi Lucia Wald [27]