Banatul de Lugoj-Caransebeş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Banatul de Lugoj-Caransebeş a fost o entitate politică, administrativă şi militară a Transilvaniei, cuprinzând estul Banatului. A rămas neintegrat Paşalâcului Timişoara, după cucerirea părţilor de vest şi centrale ale provinciei de către otomani, în 1552.
[modifică] Istoric
Banatul de Lugoj-Caransebeş s-a format treptat între anii 1526 - 1536, după lupta de la Mohács, când Banatul de Severin a fost divizat. Partea sa răsăriteană, începând de la Orşova, a trecut sub jurisdicţia domnilor munteni. În partea apuseană, în circumstanţele agravării stării conflictuale existente între districtele româneşti privilegiate şi comitele de Timiş Petru Petrović, s-a constituit noua entitate politico-militară de frontieră. Trupele otomane au devastat ţinutul în 1552, dar nu l-au ocupat, mulţumindu-se cu plata unui tribut. Teritoriul Banatului a fost alipit Transilvaniei în anul 1554. Timp de mai bine de un secol provincia bănăţeană şi-a îndeplinit, cu prisosinţă, rolul de marcă a Principatului. În 1658, noul principe al Transilvaniei, Ákos (Acaţiu) Barcsai, înscăunat cu sprijin turcesc, şi-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeş. Astfel Banatul a fost unificat, sub suveranitatea Porţii, în cadrul Paşalâcului Timişoara. În vara anului 1688 trupele generalului austriac Veterani au cucerit, pentru coroana habsburgică, cea mai mare parte a Banatului de Lugoj-Caransebeş. Prin prevederile păcii de la Karlowitz, din 1699 austriecii au recunoscut pe mai departe suveranitatea otomană asupra Banatului.
[modifică] Bani de Lugoj-Caransebeş
- Mihai de Somlya (1536)
- Petru Petrović (1544-1549)
- Ioan Gleşan (1552)
[modifică] Bibliografie
 |
Portal Banat |
- Feneşan, Costin - Administraţie şi fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, editura De Vest, Timişoara, 1997
- Haţegan, Ioan - Habitat şi populaţie în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 19
- Popoviciu,George - Istoria românilor bănăţeni, Lugoj, 1904
